4 POEME de MĂDĂLINA BĂLĂNESCU

Acvariu, Alge, Pietriș

Văd
un acvariu în care ceasul
a intrat la apă.
Oamenii
se prelucrează în fabrici.
Uzinele
deformează poluarea.

peștii au murit
printre genele mele.
Pietrişul
mă ţine cu picioarele pe pământ.
Apa îmi trece de genunchi.

Algele s-au convertit într-un morman de flori carnivore
printre dinţii cărora cariile
nişte felinare cu lumină artificială
ne conduc către ghene.

Din septembrie

De acum (din septembrie) îmi lipesc trupul de gresia din baie
Cu impresia că bătăile inimii îmi sunt ascultate
De un stetoscop.
Un medic melancolic, amant involuntar,
Găsise în mine un culoar.
Departe
De cele 1001 de nopți
Uitate în clor din dimineața în care
Întinsesem resentimente la uscat.

De acum îmi lipesc trupul de gresia din baie
Cu impresia că simt în jurul meu
Bumbacul halaturilor albe

Cardiograme

Într-o zi poate vom fi doar noi doi
Privindu-ne cardiogramele din London Eye
Retrăind nopțile în scrumierele unde
Au rămas urme de ruj pe chiștoacele
De Sobranie Slim și Kent8 Lung.
Într-o zi poate vom fi doar noi doi
Plimbându-ne degetele printre vasele de croazieră
Ascunzându-ne pe sub umbreluțe
Colorate de cocteiluri.
Până atunci ești tu
strivind sub tălpi fluturii de badminton.
Sunt eu
Numărându-ți în secret tăieturile de la ras.

Și relația asta predispusă la anorexie.

Ascultă-mi corpul cum cade

stai lângă mine
ascultă-mi corpul cum cade
un cub de zahăr într-o ceașcă
albastru de metil
din care vor beam toți
înainte de antrenamente.

stadionul e gol
îmi vine să meditez
ascultă cum s-au ascuns prin mine
aleargă
către o linie de start.