Cronică de cenaclu (22 martie, 2016)
Astăzi a fost o seară ,,tare” la Pavel Dan. Scriitorii momentului au fost Andrei Ene și Lera Kelemen. De data aceasta, alături de comentariile pe marginea poeziilor, am avut o dezbatere deschisă, cu accente şi opinii pro şi contra, cu privire la ce înseamnă poezia.
Eugen Bunaru a aruncat primul ,,zarul’’ cu câteva observații referitoare la scriitura şi evoluţia celor doi. Observă că textele lor au ca posibil punct de apropiere discursul cu alură prozastică. Lera a devenit mai îndrăzneață, tentaţia calofilă e mai bine controlată prin asocieri îndrăzneţe. Uneori, însă, textele sunt, (pe alocuri), încărcate verbal. Datorită background-ului ţinând de artele vizuale (Lera K. e studentă şi la Facultatea de Arte Plastice), realul e asimilat printr-un filtru vizual tipic, ceea ce imprimă textului o tentă plastică. Lera Kelemen, este, crede E. B., o voce oarecum diferită în contextul poeziei tinere, de ultimă oră, ea nu dorește să epateze, să şocheze cu orice preţ, dar poezia ei este sincronă cu sensibilitatea generaţiei din care face parte. În ceea ce-l privește pe Andrei Ene, Eugen Bunaru remarcă un ton nou, dar fără a fi vorba de o ruptură faţă de textele anterioare. Consideră că A. Ene foloseşte premeditat o derulare de versuri fără ,,culoare”, pe un ton aparent neutru, obținând, prin acumulare, un anumit impact poetic. Eugen Bunaru conchide că cei doi au reale premise pt. o evoluţie remarcabilă. Crede în autenticitatea vocaţiei lor poetice, totul depinzând de asumare şi de continuitate.
Ana-Maria Chițulean face niște observații de ordin formal la poezia Lerei. Consideră că trebuie să scape de tentația comparaţiilor, a gerunziului și a frazelor foarte lungi.
Aici intervine Dana Catona care consideră că aceste observaţii reprezintă o temă de reflecție, întrebându-se dacă sunt sau nu totdeauna relevante aceste ,,obiecţii”. ,,Contează ansamblul, ceea ce rezultă în final.” Dana Catona apreciază textele citite de amândoi poeţii, remarcă pozitiv căutările de ton şi subliniază tenta de umor, de ironie a poeziilor lui Andrei Ene
Şi E. B. consideră că nu există tabuuri de acest gen, observaţiile au valabilitae desigur când e vorba de folosire abuzivă sau de ratare tehnică, stilistică.
Ramona Sas vede în poezia Lerei o anumită organicitate. Are imagini tari surprinse într-o poezie de atmosferă. La Andrei Ene nu își poate da seama dacă pornește de la o atitudine ironică sau nu.
O surpriză (neașteptată?!) a fost apariţia Anei-Maria Pușcașu, care ne-a încântat cu prezența şi atitudinea ei polemică, după o zi lungă la cursuri. Fostă membră a cenaclului ,,Pavel Dan”, în perioada studenţiei sale (detaliu subliniat de E. Bunaru), Ana Puşcaşu, pornește o analiză amplă pe textele citite, vers cu vers. Se arată vehementă în exprimarea cu privire la textele lui Andrei Ene. Nu le consideră poezie, decât în unele mici porţiuni. Argumentele sale sunt: ironia facilă, înecarea micilor insule de poezie într-o povestire ratată (comparație cu Mircea Ivănescu, care are un mod aparte de a povesti), nu există un mecanism, o construcție și o miză. Pe parcursul discuţiilor, Ana Puşcaşu şi-a mai nuanţat unele observaţii. În poezia Lerei observă fragmentarea versurilor care nu leagă poezia într-un mecanism și o lasă cu întrebarea ,,ce rămâne până la urmă din text?” Un joc facil este expresia ,,carnea cu coperți” dar e reușită expresia ,,aici e prea multă iarbă”.
Lera Kelemen are și ea un cuvânt important de adăugat cu privire la textele lui Ene. Ne spune că acestea sunt colaje și că, în realitate, ele sunt, în mod premeditat, o reașezare a unor clişee verbale şi existenţiale. Miza pe care o căuta Ana Pușcașu, este, în opinia Lerei, faptul că textul nu moare niciodată. El se reface în fiecare alt text. Andrei Ene mărturisește că ,,s-a săturat de poezie” și îi propune Anei Pușcașu să nu vadă textele lui ca poezie, în accepţiunea de ,, frumuseţea poeziei”, expresie invocată frecvent, în excursul ei, de Ana Puşcaşu .
Crina Costea este de acord cu Ana Puşcaşu în privința textelor lui Andrei Ene. Marian Oprea are unele obiecţii (citează), dar, în esenţă, crede în talentul celor doi şi recomandă eliminarea unor sintagme şi versuri nereuşite.
Seara s-a încheiat cu lectura Marianei Gunţă – un grupaj de poeme (cu texte mai vechi şi mai noi) care au ,,recoltat” câteva păreri lapidare, urmând să fie reluată lectura lor într-o întâlnire de cenaclu ulterioară, cu discuţii mult mai ,,aşezate” şi mai temeinice, pe măsura textelor Marianei Gunţă.
Am plecat, mult după ora 21,oo, spre casele noastre cu gândul că poezia rămâne o zonă misterioasă care merită dezbătută, în continuare, chiar marțea viitoare, 29 martie, începând cu ora 19,oo, la o întâlnire specială cu Tudor Crețu. Vă aşteptăm.
A consemnat Ema Cazan
3 poeme de Lera Kelemen
vena
mă trezeşte o voce de austriacă
fiecare geam are un pătrăţel şi 4 linii dedesubt
(de supt)
ce se întâmplă dacă o împingi ce se întâmplă dacă o tragi ce se întâmplă
dacă o apuci de jos
execuţi tacit
ţi-au crescut unghiile
dormim în spital ne-am acoperit cu
faţa de masă
păşeşti pe vârfuri de brad
amadeus te urmăreşte cu ochii
de la balcon
Îmi plac găinile
îmi plac găinile
nu-mi place carnea cu coperţi
nu-mi place frica atunci când mă gâdilă sub braţ
nu-mi place când cerul se luminează prea repede şi nu mă lasă să dorm
se plimbă câte o furnică pe nasul meu
lucioasă şi lentă
caloriferul pocneşte
m-am trezit înghiţind 3 stropi de apă cu capul în jos
el dormea lângă bibliotecă
ne-am pus acolo, nu era nici un pic de iarbă
doar o fântână de fier forjat
am stat acolo până s-a luat smalţul de pe piatră
o pisică miau mă strigă
aici e multă iarbă prea multă
oamenii îţi fac loc cu mâinile printre ierburi şi aţe
cerul se luminează acut în portocaliu
ţâţa de trandafir se mănâncă
cu linguriţa
apoi te ştergi la gură cu un şerveţel şi mângâi pisica
de parcă nu s-a întâmplat nimic
nu se întâmplă nimic
florile se fofilesc
şi câini a toamnă
pe jos se tăvăleau copii
căutând mâinile mamelor
vara era aproape le respira la toţi în urechi
făcea permutări cu pietre pe fire solare
am gustul unui aliment păstrat în congelator scos după o iarnă lungă
pus la decongelat în chiuvetă
o aromă forţată păstrată sub coajă
ca-n filme
bea din paharul
alb lămâie curge pe barbă,
fruntea ceaţă
o suită de feţe decolorate anii 70
mirele şi mireasa se pupă
mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine
să nu-ţi agăţi dantela în părul meu
l-am vopsit cu clei de oase înainte să vin
tu te uiţi la el ai ochii injectaţi şi îi absorbi sângele
cu gaură din iris
irisul tău înfundat
mai eşti acolo? sigur că sunt, bess
(pagini îngrijte de E.B.)