Marţi 12 aprilie, ora 19,oo,  vor citi: Cătălin Cioban – proză şi Florin Gherheş – poezie.

Vă invităm să participaţi

                            Cronică de cenaclu – 05. 04. 2016

Au citit poezie  Mădălina Bălănescu şi Ema Cazan

Eugen Bunaru deschide seria comentariilor făcând câteva observaţii asupra textelor Mădălinei: ,,Nu aș bănui-o niciodată pe Mădălina că nu are o chemare pentru discursul poetic, că nu are o pasiune autentică pentru scris, ceea ce constituie, desigur, premise importante pentru o evoluţie ulterioară. Decisive, însă, ca în cazul oricărui tânăr autor aflat în etapa căutărilor, a începuturilor creatoare, vor fi  continuitatea, perseverenţa, lecturile bogate, dar selective, munca pe textul poetic, nevoia de autodepăşire prin raportare la modelele mari, dar şi la poeţii omologaţi (de critică) ai tinerei generaţii. E. B. remarcă unele poeme cu un aer exotic, un topos oriental ,,desenat” în imagini frumoase, având o fină amprentă senzorială: ,,un copil se apleacă/ involuntar/ peste o barcă”/ (crede că versul câştigă în pregnanţă, eliminându-se cuvântul involuntar, considerat oarecum preţios, explicativ); alte versuri frumoase, expresive: ,,înțepi lumina cu vârful de creion/planetele au formă de mere coapte/” sau: ,,n-o să-mi mai amintesc durata unei îmbrăţişări…” Sunt semnalate şi unele surplusuri lexicale, discursivităţi și explicitări care îngreunează curgerea poemului, îl lipsesc de o anume fluenţă, de o anume ,,limpezime” textuală.  Îi sugerează Mădălinei să încerce să dea textului mai multă tensiune.

La Ema Cazan, E. B. observă tenta satirică, o tonalitate, cu accente de pamflet, ce frizează sarcasmul, dar parcă şi absurdul unor situaţii de viaţă. Există o duritate de limbaj, nu totdeauna motivată, alteori o duritate care își propune să ,,biciuiască ceea ce ține de degradarea condiției umane actuale”.  Poemele ar avea suflu, dar suferă de aglomerări verbale, de lungimi inutile și obositoare. Se recomandă o concentrare a textului pe idei, pe motive bine conturate ca intenţionalitate poetică.  Două poeme i se par mai ,,aerisite”,  două poeme simetrice, în cadrul grupajului,  care, interesant, au ca pretext epico-liric CEAPA. E. B. mai remarcă, referindu-se mai ales la aceste două poeme, că Ema mizează pe oralitate şi pe o gradaţie a textului care imprimă un anumit crescendo. Mai e, însă, de lucrat, de eliberat teextul de discursivitate.

Ana-Maria Chițulean îi spune Mădălinei că a evoluat față de poemele citite anul trecut la Studentfest. Sunt totuşi anumite ,,chichițe legate de tehnică, de idee și structură”. Una dintre acestea ar fi că ,,intră într-o temă dar nu știe în ce anume temă intră. Face acest lucru introducând cuvinte care nu au legătură cu lumea poeziilor ei.”  În poemele Emei nu a găsit nici un sens, nici o structură, găsindu-le prea ,,stufoase și goale”. Termenii vulgari sunt bine-veniţi, doar dacă dau sens textului, însă în poezia Emei nu le găsește sensul.  O comparație urâtă este ,,ca fundul la aerobic”. Poemele au tendinţa să se adreseze unui public. O sfătuiește să încerce și teatru, iar în poezie să se adune.

Lui Marian Oprea îi place felul de a-și povesti viața al Mădălinei și remarcă anumite imagini care l-au atras. Emei îi reproșează că nu are idei, bazându-se pe faptul că poezia trebuie să conțină ideea și să pornească de la ea. Repetițiile nu au nici un sens în text (exemple: repetarea cuvântului Dumnezeu de mai multe ori sau repetarea versului ,,un  domn cu guler alb, dezbrăcat, atins de nimeni” care se repetă de cinci ori). M. O. remarcă, totuşi, că ,,Ema are vână” , există o  forţă a poemelor, care, însă, ar trebui ,,scuturate” de anumite lungimi.

Florin Gherheș spune că Mădălina are un stil mai cuminte și mai visător, iar despre poeziile Emei spune că, fiind prea lungi, solicită răbdarea şi efortul cititorului.

Cătălin Cioban vede că pe Mădălina o bântuie amintirile, are o explozie de idei, de aceea sare de la una la alta. Îi plac poeziile ei. La Ema vede o atitudine mai ,,băiețoasă” prin care ar vrea să-i învețe pe alții. Din acest punct de vedere, i-a plăcut că promovează etica, morala.

Mariana Gunță este scurtă și declară că nu îi plac poeziile din această seară pentru că totul e o mare încâlceală. Le recomandă ambelor autoare să scrie mult şi să taie mult. Pe acest ton neconcesiv, sentenţios părăseşte sala.

Crina Costea vede la Mădălina prea multă subiectivitate, iar la Ema prezența narativității în unele poeme. Cristina admiră structura de povestire a Mădălinei și forța Emei.

Cristina Sârbu  a apreciat textele ambelor autoare, mizând pe calităţile lor, pe elementele reuşite, pozitive.

Ștefan pornește de la sentiment pentru a aprecia o poezie. Mădălina are prea multe idei care nu se leagă, iar Ema are texte mult prea lungi și încărcate.

A mai vorbit f. scurt Simona Nuţu.

În finalul serii, şi-au exprimat impresiile cele două autoare. Ema Cazan a spus că acceptă criticile şi că va avea timp să proceseze toate observaţiile vorbitorilor, reţinând ceea ce i se va părea a fi important pt. evoluţia ei. Mădălina Bălănescu a apreciat ca pozitivă această lectură  în cenaclu (după o perioadă a ei de absenţă), nefiind, însă, de acord cu maniera mai dură de exprimare a opiniilor critice, considerând că este important ca demesul critic să nu lezeze sensibilitatea autorului. Replicând, Eugen Bunaru a ţinut să sublinieze faptul că, în calitatea lui de moderator şi ,,îndrumător” al întâlnirilor de cenaclu, a fost, dintotdeauna, adeptul unui mod de desfăşurare a discuţiilor care să păstreze echilibrul între spiritul critic, absolut necesar, şi temperanţa, civilitatea exprimării opiniilor, a tonului critic, care să nu devină un demers demolator ci, dimpotrivă, unul ziditor, constructiv.

Pagini îngrijite de E. B.                                                                                              A consemnat E. C.