Vă invităm, marţi, 24 mai, ora 18,30, la librăria Cărtureşti (str. Mercy), la întâlnirea cu poetul şi criticul literar Ion Pop (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca). Tema întîlnirii: 100 de ani DA DA. Moderator: Corenel Ungureanu. Participă: Marcel Tolcea, Tudor Creţu, Ana Puşcaşu.
Evenimentul se va petrece în cadrul Studentfestului timişorean, ediţia 25, la iniţiativa şi cu parteneriatul Cenaclului ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara.
Vă aşteptăm, cu drag!
TRISTAN TZARA
Omul aproximativ
( fragmente)
(în traducerea lui Ion Pop)
duminică greu capac peste clocotul sângelui
săptămânală povară ghemuindu-se
căzută-n lăuntrul ei regăsită
clopotele răsună fără noimă și noi la fel
răsunați clopote fără noimă și noi la fel
ne vom bucura auzind zgomotul lanțurilor
pe care le vom face să răsune în noi împreună cu clopotele
(…)
clopotele răsună fără noimă și noi la fel
ochii fructelor ne privesc cu atenție
și toate faptele noastre sunt controlate nimic nu-i ascuns
apa râului și-a spălat atât de mult albia
ea duce cu sine linele fire ale privirilor care
au lâncezit la picioarele zidurilor în baruri au lingușit viețile
i-au momit pe cei slabi au legat ispite au secătuit extaze
au săpat în adâncul vechilor variante
(…)
clopotele răsună fără noimă și noi la fel
grijile ce le purtăm cu noi
care-s veșmintele noastre lăuntrice
îmbrăcate în fiece dimineață
descheiate de noapte cu mâini de vis
împodobite cu zadarnice rebusuri de metal
curățite în baia peisajelor circulare
în orașele pregătite pentru măcel pentru jertfă
lângă mările care mătură zările
pe munții cu neliniștite asprimi
în satele cu nepăsări dureroase
cu mâna grea pe creștet
clopotele răsună fără noimă și noi la fel
plecăm cu plecările sosim cu sosirile
plecăm cu sosirile sosim când alții pleacă
(…)
clopotele răsună fără noimă și noi la fel
umblăm ca să scăpăm de furnicarul drumurilor
cu un flacon de priveliște o boală una singură
o singură boală pe care-o cultivăm moartea
știu că port melodia în mine și nu mi-e frică de ea
port moartea și dacă mor moartea va fi aceea
care mă va purta în brațele ei nevăzute
gingașe și ușoare precum plecarea fără motiv
fără amărăciune fără datorii fără păreri de rău fără
clopotele răsună fără noimă și noi la fel
de ce să căutăm capătul lanțului ce ne leagă de lanț
răsunați clopote fără noimă și noi la fel
vom face să răsune în noi paharele sparte
monedele de argint amestecate cu falsele monede
rămășițele sărbătorilor izbucnind în râs și-n furtună
la porțile cărora s-ar putea deschide prăpăstiile
mormintele de aer morile măcinând oasele arctice
aceste sărbători care ne duc capetele în cer
și scuipă pe mușchii noștri noaptea de plumb topit
