POEME de MARIANA GUNȚĂ
***
oile intrau alene în iesle
loveam ciuperci otrăvitoare și începeam să visez
langă mine cineva mai mic
făcea la fel
iar vântul trecea parfumat peste haine
și câinii fugeau și lătrau
slobozi
pe cei mai iubiți îi îngropam în curtea din spate
pe unde nu treceau decât găinile
care mai râcâiau din când în când pământul negru
până își cimentau ghearele
cu cele mai triste amintiri
urcam dealul și alergam la vale
obosiți
stoluri de grauri mâncau viile
ca un instantaneu
un apus de vară roșu și gros
aproape că puteam desena
îngerași oxigenați
în el
***
mâinile ei cu vene ca râmele
au făcut cruce lalelelor
porumbului
strănepoților
și merelor date de pomană
cartea de rugăciuni
o ținea sub masă
când literele se mișcau
avea o lupă
când nu se uita
o furam și aprindeam ziare
în curte
la înmormântare
i s-au dat prosoape frumoase
și baticuri cu flori
a plâns mamaia
am plâns și eu în spatele casei
cu palmele pe față
***
am stat de priveghi
să nu intre o pisică în casă
doar ce mâncase un ou
și s-a bâjbâit spre pat
să nu tremurăm
fie
să nu ne treacă lacrimi mari
când urlă bocitoarele
și de ce sunt ele așa bune actrițe
covor agățat de tractor
coroane
și flori
mulțimea din care fiecare se oprește
la el acasă
las-o așa
repet
când se aruncă monede
la fiecare fântână din drum
copiii își cumpără
câte o înghețată
***
ne ascundeam în fundul curții
aprindeam chibrituri furate
să nu vă jucați cu focul
spunea mamaia
mereu după noi
le aprindeam și le stingeam repede
ca o țigară fumată mai târziu
pe ascuns
***
ce trist
cresc buruieni
pe casa alor bătrâni
părul din grădină
nucul cu nuci mari și gustoase
groapa săpată după aur
și câinii și balky
totul
o splendoare
târzie
***
se făcea că balky ajunge acasă
ai mei l-au legat de stâlpul din curte
era murdar și mirosea
ca-n cimitirul animalelor de stephen king
m-am copleșit spre el
ca un alcoolic
am căzut pe genunchiul stâng
și l-am ținut în brațe
așa cum era
l-am întrebat dacă e el
a murit mut fără să dea din coadă
încă o dată
a rămas
prieten cu mine
***
într-o zi vom sta cuminți într-o ladă
pe post de fruct putrezit
vor veni oameni şi se vor închina
am fost şi eu în biserică ştiu de ce vin oamenii
vara este cald
mortul pare să îţi dea mâna
iar o răcoare vine de nicăieri
popa cântă
cui îi pasă
noua senzaţie are gust de coca cola
cu toţii se prefac nişte deprimaţi care plâng
îmi amintesc de gabriela
mi s-a spus că a avut o pungă cu apă în loc de creier
am luat-o în serios
sicriul era prea mic şi cărat în braţe
suficiente gropi pentru a face babele să bocească
somnambulii stăteau melancolici
legănaţi de vânt
***
am fost cu ruşii
am fost cu ruşii în război
doar eu m-am întors şi cu unul din sat
m-au luat 3 ani prizonier
da tataie lasă că ne spui mai încolo
***
un scaun
un televizor
o cameră perfect asamblată
culegeam mere dulci mari
le vindeam cu 50 de bani
îmi cumpăram cornuri cu ciocolată și pateuri
primăvara lui 2006
curațenie în lanț
curtea plină cu mobilă
culegeam florile din cais
doar pentru că se formau în caise mari și gustoase
nu mă gândeam că așa se împuținează
era simplu
mirosul de vopsea galbenă
era diferit față de mirosul de vopsea albă
în galben era bucătăria
în alb era dormitorul
preferam să ascult greierii
când mamaia nu era acolo ca să mă facă atentă
mamaia este în greieri iar greierii ajung și la marginea blocului
în camera mea cu televizor color
ciucurii de la cearșaf dau greierii
în leagăn
***
îmi prinde mâna cu mâna lui groasă
își linge sosul de spaghete
din colțurile gurii
o sirenă dansează pe sarah brightman
între noi aburul se agită pixelat și alb
își bea cafeaua călduță
fără să clipească
ascultă nemulțumit încercările mele
distorsionate
pianul e un zeu dus la moarte
îmbină atmosfera
enervant
ca spălatul vaselor
n-a alunecat nimeni pe gheață
e pârtie în fața blocului
doamna de la 3 a avut grijă de asta
acolo vom arunca chiștoace
și vom reține numele mașinilor
