Poeme de ANASTASIA COSTE

Unde

Coronini, februarie 2017

Ultima dată când te-am văzut,
norii plonjau în Dunărea cu rațe negre.
Cu o noapte înainte, ne-am spălat sufletele
în sala de mese unde urla tinerețea.

Mi-aduc aminte cum am plecat
și totul se transforma treptat în ceață:
drumul, pontonul și stânca aceea cu nume bătrânesc
-bucăți din mine se fotografiau în depărtare-

Am devenit un puzzle pentru copii,
cu piesele veșnic împrăștiate pe sub dulapuri –
aș face înconjurul lumii într-o barcă
*s-ating cerul cu stele și să-l păstrez într-o sticluță*

Vezi luminile de vis-à-vis?
Aici, luminile dansează pe melodii sârbești
și își spun „noapte bună” în șoaptă…

La granița cu Serbia,
unde semnalul se scaldă-n Dunăre,
o gașcă de tineri învață limba lui Dumnezeu.

7

Pe coridoarele ultimului etaj

pătrund lasciv frânturi de jazz

stau în ultima bancă

în față se discută poezie germană

e din nou starea aceea

de primăvară spumegând

cu păsări și macarale

grăbite să iasă din sicriu

doi nebuni fac ture de stadion

petrecere pe liniile de tramvai

în curând voi dona muguri

tot peisajul ăsta îmi ia numele și-l infuzează în sevele crengilor

Paranoia

Am acoperit geamurile și am încuiat ușa

am lipit stickere pe camerele de la telefon și laptop

am ascuns perna aceea cu pisica

ce părea că mă privește insistent

am întors icoanele și pozele din rame

să mă asigur că nu mă urmărește nimic

atunci când îți întâlnesc din nou în oglindă

ochii negri ce se dilată

îți simt răceala

Reminder

deschide geamul 

și lasă viața să-ți inunde oasele

mâncate de molii

acum 3 zile ai lăsat o bucată de pâine în bucătărie

acum e doar o formă verde abstractă

otrava săruturilor pe gât

visez la o dragoste fără urme de mucegai

JD

Azi-noapte ți-am căutat cămașa în carouri

în marea de trupuri și lumini

știam că tu nu mai

m-a ținut bassul la povești

m-am trezit dansând

doar cu băieți ce aveau cămăși în carouri