Cronică de cenaclu

În data de 30 mai 2017, Cenaclul Pavel Dan s-a reunit la o nouă întâlnire, protagonistul serii fiind Florin Gherheș, care a citit un fragment din romanul ce urmează să fie, în scurt timp, publicat. Lui Florin i s-a alăturat Steluța Bacriș, membră nouă a cenaclului.

În urma lecturii lui Florin, Eugen Bunaru începe prin a remarca lejeritatea acestuia în a mânui dialogul, comparând fragmentul cu o secvență dintr-o scenetă de teatru. Povestirea are o amprentă viazuală, totul se petrece într-un spațiu fugitiv, confruntându-se două tipologii la intersectarea vârstelor. Se sugerează niște posibile destine, niște desene de viață, de remarcat fiind un anumit umor în dialog, un spirit ludic, ușor satiric vizavi de ,,filosofia” de bloc, de bârfa cotidiană de (pe) casa scării. E.B. observă că scriitura lui Florin vine pe baza achizițiilor sale de lectură și își exprimă speranța că va fi un „prozator de cursă lungă”, în descențență ardelenească (via I. Slavici, posibil), iar apropiatul debut editorial al lui Florin Gherheș, prin publicarea romanului său la Editura Ariergarda (coordonnată de scriitorii Daniel Vighi și Viorel Marineasa), îl consideră a fi un pas firesc și necesar, care însă îl obligă pe autor pt. viitor, în ideea confirmării vocației sale de prozator.

Lera Kelemen îl felicită pe Florin, însă aduce și propuneri de îmbunătățire a textului. Remarcând că fragmentul citit este static, puțin teatral, lipsindu-i un discurs al scriitorului, Lera propune ca personajele să fie conturate mai bine, conținutul să fie conceptualizat, iar Florin să se gândească mai bine la ceea ce vrea să transmită și să meargă mai adânc în psihicul personajelor, pentru ca cititorii să se poată regăsi.

Ciprian Baciu continuă analiza personajelor, observând că acestea au un limbaj asemănător, lipsindu-le astfel individualizarea. Recunoaște că bârfa femeilor este autentică, dar propune ca diferența dintre generații să se simtă mai tare, iar textul să fie revizuit, pentru a fi seliminate cuvintele în plus.

Ștefan Schmoll  apreciază simplitatea textului și modul lin în care curge povestea. Marian Oprea este de acord că textul este bine conturat, iar Florin stăpânește o bună tehnică a scrisului, însă îi lipsește forța, fragmentul citit nereușind să pună pe gânduri.

Mariana Gunță promite celor doi autori că le va trimite opiniile sale pe facebook

Anastasia Coste afirmă că Florin reușește să surprindă realist aspecte ale vieții de zi cu zi prin multitudinea detaliilor, însă tehnicii îi lipsește esența.

În ceea ce privește textele Steluței, acestea par a fi opusul a ceea ce Florin a citit, descriind vise ce conțin povești cu impact, însă lipsindu-le o tehnică.

E.B. spune că textele Steluței conturează momente onirice, pregătind noi povești. Lera o sfătuiește să scrie mai personal, trecând textele printr-un filtru. Ciprian este surprins de povestea viselor Steluței, propunând ca visele să fie transfigurate, iar autoarea să aibă mai mult control asupra textului. Ștefan continuă ideile enunțate anterior, spunând că se putea da visului o notă analitică și anumite simboluri, pentru un efect mai bun. Marian Oprea se leagă de aspectele mărunte, sfătuind-o pe Steluța să fie mai atentă la greșelile gramaticale și la repetiția unor cuvinte, dar afirmă că textul are forță, de aceea tehnica trebuie să fie desăvârșită. În final, Anastasia sugerează că visele ar trebui transcrise natural, fără cuvinte pompoase.

În final, cei doi autori apreciază critica celor prezenți, Florin recunoscând că miza fragmentului a fost dialogul, conturând o discuție ce generează alt episod, iar Steluța mărturisind că visele pe care le transpune în scris urmează să fie analizate din punct de vedere psihologic (ea fiind psiholog de profesie), de aceea nu a acordat atenție tehnicii în care le scrie.

A consemnat Anastasia Coste

Următoarea întâlnire de cenaclu va avea loc marți, 4 iunie, ora 19,oo, la Cuib d’Arte cu lecturi încrucișate ale autorilor prezenți și cu proiecte/planuri de vacanță/de viitor.

Vă așteptăm cu drag!