LA ANIVESARĂ!….
Paveldaniști de ieri și de azi, membri veterani sau actuali, referenți culturali, îndrumători, mentori, profesori și simpli fani, nu puțini la număr, vineri, 20 octombrie 2017, ora 18,oo, au umplut sala 3 de la etajul I al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara.
A fost o seară de suflet și de … toamnă târzie. Vară de … octombrie, ar fi zis, poate, Lucian Blaga. O seară a întâlnirii generațiilor, a rememorărilor, firesc/inerent afective, dar și a unui recurs ‒ ,,operat” cu spirit lucid și analitic ‒ la memoria ,,locului”, la o memorie deopotrivă a culturii/literaturii și a istoriei recente.
Întâlnirea a debutat, sub semnul unui memorabil vers interbelic, unde sunt cei care nu mai sunt, cu un moment solemn, de reculegere, în amintirea celor plecați: Nicolae Ciobanu, Valeriu Panasiu, Stela Mirel, Vasile Tudor Crețu, Ioan I. Popa, Ion Monoran, Gheorghe Pruncuț, Adrian Derlea, George Șerban, Dan Emilian Roșca, Cătălin Isman, Ioan Crăciun, Aurel Turcuș, Andrei Bodiu, Valeriu Drumeș, Marcel Turcu, Traian Dorgoșan.
S-au depănat, apoi – evident! ‒ amintiri, dar s-a și punctat/subliniat, de fiecare dintre cei care au vorbit, faptul că Cenaclul Pavel Dan a fost și a rămas, în tot acest interval de timp, o ,,oază de normalitate” (Andrei Bodiu +), un spațiu fericit al emulației, al confruntării fertile de idei și opinii, al afirmării tinerilor cu vocația creației literare, ,,al prezervării și augmentării individualităților și nu al nivelării lor generaționiste” (Daniel Vighi, Forum studențesc nr. 2/2001), dar și un spațiu al rezistenței și demnității morale, al conectării la momentele de înnoire estetică, de schimbare novatoare a paradigmei literare (optzecism, nouăzecism, douămiism, postdouămiism). Cenaclul a fost un mod al nostru de-a ne extrage dintr-un moment, dintr-un timp rău al istoriei – a subliniat Rodica Bărbat, în timp ce Cornel Ungureanu, Viorel Marineasa și Alexandru Ruja s-au întors la momentele de început ale Cenaclului și ale Universității timișorene, la câteva nume cvasiignorate ale vieții literare (criticul Nicolae Ciobanu, poetul Traian Dorgoșan) din acele timpuri – paradoxal! ‒ de ctitorire a unor instituții culturale din Timișoara (C.C.S.T., în 1957). Mircea Pora și-a învăluit amintirile paveldaniste în umor și ușoară nostalgie, amintindu-ne tuturor că suntem supuși fatalmente clipei celei repezi. Gheorghe Crișan și Daniel Vighi au relevat episoade, azi de domeniul absurdului, din lupta cu cenzura în aspirația (reușită adesea) a tinerilor paveldaniști de odinioară de ,,a scoate” acele excelente (în epocă, dar și pt. cititorul de azi!) suplimente culturale ale Forumului studențesc. Vasile Popovici a reînviat, cu patos, un moment special, luminos, absolut memorabil, din istoria grupării paveldaniste, în acel ,,întunecat deceniu literar nouă” (Radu G. Țeposu), când cenaclul i-a avut ca oaspeți pe Lucian Raicu și Sonia Larian.
Au fost evocate relațiile de prietenie, de solidarizare umană și literară, din anii 70-80, cu tinerii scriitori optzeciști & nouăzeciști din cenaclurile studențești, similare, din București, Cluj, Iași: Cenaclul de Luni condus de Nicolae Manolescu, Cenaclul Universitas sub îndrumarea lui Mircea Martin, Cenaclul revistei Echinox sub mentoratul lui Ion Pop, dar și apropierea de tinerii poeți germani (William Totok, Richard Wagner, Herta Müler, Helmuth Britz, Helmuth Frauendorfer), unii dintre ei membri ai Aktionsgruppe Banat, (a se vedea articolele lui Petru Ilieșu, Viorel Marineasa și Daniel Vighi din Forum studențesc nr. 1/2012), ceea ce s-a resimțit în poetica paveldanistă prin asumarea unui tip de discurs poetic mai direct, axat pe realitate (o realitate, cea de atunci, de care, în treacăt fie spus, mulți dintre tinerii de azi și nu numai, unii scriitori fiind, par să nu mai fie interesați…). Firește, nu puteau fi uitate taberele de creație de la Crivaia cu toată suita întâmplărilor și a personajelor nonconformiste din acele vacanțe literare studențești unice. Cu privire la perioada postdecembristă, s-a amintit sprijinul unor reviste culturale precum Orizont, Vatra, Arca, Tiuk prin deschiderea lor pentru literatura tânără (nu puțini dintre tinerii scriitori paveldaniști debutând publicistic în revista Orizont!).
În cuvântul lor, junii/junele scriitori/scriitoare (douămiiști, postdouămiiști) au evidențiat rolul formativ al cenaclului literar, importanța spiritului critic în discuțiile cenacliere, dar și șansele afirmării publice pe care un cenaclu profesionist le poate oferi tinerilor aflați la început de drum scriitoricesc
În toiul amintirilor, s-au invocat prieteniile născute în ambianța cenaclului, prietenìì care s-au dovedit durabile (în cele mai multe cazuri), nealterate de trecerea anilor.
Așadar s-au exprimat: Cornel Ungureanu, d-na prof. Rodica Bărbat, Viorel Marineasa, Alexandru Ruja, Daniel Vighi, Mircea Pora, Adrian Bodnaru, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Tudor Crețu, Ana Pușcașu, Gheorghe Crișan, Vasile Popovici, Anastasia Coste și Eugen Bunaru. Au rămas ,,restanți” (vor recupera, desigur, la viitoarea întâlnire!), dar nu din vina lor (ci, în principal, din vina timpului, a orelor care și-au văzut de treabă, trecând pe nesimțite…): Ioan Viorel Boldureanu, Constantin Mărăscu (președinte al cenaclului, timp de trei ani, în perioada studenției sale), Lucian Ionică, Marcel Sămânță (redactor șef-adjunct la Forum studențesc în anii 80), Gheorghe Secheșan, George Lână, Corina Rujan, Vasile Rodian, Marius Morariu, Florian Mihalcea, Silviu Genescu, Dorin Davideanu, Maria Nițu, Robert Șerban (președinte, ca student, al cenaclului, la începutul anilor 90), Liana Toma Sabău, Marian Oprea, Andra Mateucă, Mihaela Popa, Adrian Stepan, Sorin Horotan, Alexandru Potcoavă, Alexandru Colțan, Daniel Luca, Eliana Popeți, Bogdan Munteanu, Nicoleta Papp, Roxana Diaconescu, Flavia Sereș, Ciprian Baciu, Liviu Galasiu, toți prezenți, trup și suflet, la eveniment, în sala arhiplină.
Au recitat, din creația proprie, bucurându-se de aplauze binemeritate, Anastasia Coste, studentă anul III la Facultatea de Litere a Universității de Vest, cea mai tânără membră a cenaclului (în formula actuală) și Alina Mazilu, al cărei debut poetic (editorial) cu volumul La vita è bella, Diacritic, 2017 a fost marcat, cu acest prilej, de poetul-editor Adrian Bodnaru și de Cornel Ungureanu.
Momentele muzicale s-au datorat d-lui profesor Horia Făgărășanu (pian) și tinerei soliste vocale Maria Boldan.
În final, discuțiile au continuat, până târziu, sub cerul înstelat, ba chiar s-au reaprins, în virtutea unei tradiții (,,împământenite” de pe vremea underground-ului întunecatului deceniu nouă), la terasele de vară (încă), din preajmă.
Eugen Bunaru
