Mă dezgustă teatrul,
De fiecare dată când scuip
Şi-mi dau seama că n-am făcut-o cum trebuie,
Că gestul nu a fost destul de larg,
Ieşind doar pe jumătate,
Motiv pentru care doamna distinsă
De lângă mine, din staţie,
Nici măcar nu m-a observat.
Dezamăgit, mă ambiţionez şi mai trag o flegmă,
De data aceasta ca la carte,
Însă în loc de aplauze mă aleg cu apostrofări.
Nervos, mai scuip şi a treia oară,
Bolborosind o înjurătură la adresa vieţii
Şi abia atunci ,
De la capătul străzii,
Primesc aprobare de la doi sudori.
Comments
Moni Stănilă
imi place textul asta. imbina fain ludicul cu gravitatea.