mă-ntorc rarefiat cu ochi
de broscoi uneori am alt chip
cineva îmi polizează asperităţile
devin din ce în ce mai mic
cineva mă-mblânzeşte
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Comments
cris
Mi se pare o poezie mult mai buna decat celelalte vechi, pe care le stiam explicite, foarte descriptive. Imi plac contrastele din poezia ta si […] Read MoreMi se pare o poezie mult mai buna decat celelalte vechi, pe care le stiam explicite, foarte descriptive. Imi plac contrastele din poezia ta si felul cum le simti si exprimi. Putine versuri, lasa spatiu imaginatiei si lucrurilor nespuse, asa cum imi place... Read Less
Ana Maria Puşcaşu
nu stiu daca e neaparat din cauza ca lasa spatiu imaginatiei... oricum eu cred ca textul are putere asa cum e el... dintr-o bucata!