a doua proza de la Cris

Dreptul de a mă răzgândi, de a fi ce copac aş vrea să fiu şi de a fugi pe role

E secunda când mă simt fruntaşă şi pe fază, când aşteptând culoarea verde împreună cu alţi pietoni cu păr zburlit şi umeri obosiţi, sunt prima ce trece şi ceilalţi mă urmează preţ de două secunde mai în urmă. De zeci de ori trecerea câştigată e libertatea mea pe role. Viteza şi marele curaj ce mi se reproşează, spinarea arcuită, atitudinea avântată, acelaşi zâmbet ce-l aveam şi la 6 ani când mă uitam la patinaj artistic- campionate mondiale, zgomotul roţilor pe ciment şi adevărul mişcării devoalat.

Eu sunt curmal, fire impetoasa şi răzbătătoare, împreună cu Napoleon Bonaparte şi Toma Caragiu, în dragoste imprudent deseori inconstant, afectivitate bogată orişicum. Aş vrea să fiu un copac fantastic, cel mai corect desenat copac din testul arborelui, fără parantezele traumelor din copilărie la rădăcină, fără ramuri ascuţite ale nevrozei, cel mai corect să fie cel mai sănătos copac pe care să trăiască fericite o familie de 8 furnici roşii, un bunic înţelept cu bucăţele infinitezimate de zahăr pe mustăţi. Un copac cu scoarţă reflectantă ca o cremă de consistenţa culorii unei creme de ciocolată, să aibă frunze lucioase, ude ca un obraz cu piele netedă, prins în mănuşa de piele de căprioară a apei.

Un copac care văzut de jos să fie conceptul de complex şi conceptul de simplu ramificat în imagini. De jos în sus să pară un fel de aparat de zbor mai mult înalt, mai mult al cerului decât din pământ pornit în ciuda unor rădăcini pe care le vreau lăptoase şi albe ca nişte oase de om. Un copac fantastic cu flori albastre dimineaţa, cu flori cameleonice cu flori neobosite, ce nu expiră şi nu pică eventual plutesc şi se lipesc de termopanul unor mansarde unde se picteză sau e camera de joacă a unor copii încă în lucru.

Iar despre dreptul de a mă răzgândi spun că e cel mai drept dintre toate lucrurile sucite şi strâmbe pe care le ştiu, dreptul de nu mă decide acum ce fel de copac vreau să fiu şi de a nu mă înrădăcina în solul alegerii, dreptul de a mă oprii înaintea oricărei borduri sau de a o sării pe rolele mele, de a-mi prinde părul sau nu, de a vota sau nu, de a lua o bucată în plus de ciocolată sau nu, de a iubi un urât sau a nu iubi deloc, de a privii necunoscuţii pe stradă străin sau nu, de a muta ceasul cu o ora înainte sau nu, de a funcţiona responsabil sau nu, de a fi mai mult copac decât urzici, arbuşti, ierburi de tot felul, liane sau mărăcini violete către apus.