Luni, 16 iulie, poetul Adrian Diniş a murit la vârsta de 32 de ani în urma unui accident vascular.
Adrian Diniş s-a născut pe 4 iulie 1986, în Bucureşti. A fost absolvent al Universităţii Româno-Americane, secţia de Informatică managerială. A debutat cu volumul „Poezii odioase de dragoste” (Editura Vinea, 2010), a publicat în majoritatea revistelor importante din ţară, precum Convorbiri literare, Luceafărul, Tomis, Tribuna, Dacia literară, Mozaicul, Poesis sau Egophobia. A avut lecturi în cenacluri de prestigiu precum Institutul Blecher, Cenaclul de la Muzeu, Cenaclul lui Marin Mincu şi la Târgul Naţional de Carte de Poezie. A câştigat în ultimii ani, mai multe premii, dar, după cum scria chiar el într-o autobiografie a sa de pe site-ul „Subcultura”, „a pierdut şi mai multe…”
În 2008, Adrian Diniș a obținut premiul I la Concursul Național de Creație Studențească, ediția a XI-a, organizat sub egida Cenaclului Literar ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură al Studenților din Timișoara.
Poetul Paul Vinicius a scris despre Adrian Diniș: „era un tânăr poet deosebit de înzestrat, dar, mai ales, extrem de tânăr şi VIU. Şi pe care l-am apreciat de la bun început, fără vreo rezervă”.
Poetul Radu Vancu a scris că prin moartea lui Diniş, „răutatea lumii a ales pe cineva cu totul non-aderent la rău. E în asta o formă de înfrângere şi pentru răul însuşi.”
Poetul Caudiu Komartin, fondator al Institutului Blecher, unde Adrian Diniş citea adesea, a postat pe contul său o poză cu poetul, citând un vers din acesta: „Tristeţea mea a descoperit lacrimi pe Marte.” ,,Ne vedem pe partea cealaltă, Adi”, a mai scris Komartin.
Scriitorul Robert Şerban a postat despre moartea tânărului poet, amintindu-l şi pe Ciprian Chirvasiu care a murit săptămâna trecută: „O tristeţe se uneşte cu o altă tristeţe.”
