Alex Higyed (n. 1997, Șiria, jud. Arad) a absolvit Literele la Universitatea de Vest din Timișoara, unde urmează în prezent cursuri masterale de Studii Americane. Librar „La Două Bufnițe”, editează și traduce texte pentru Asociația Culturală Contrasens.
nu mai știu cum să mă opresc
am intrat la tine și am închis ușa
să nu vină cumva vreun câine
dacă aș fi avut grija asta și înainte
poate ar fi schimbat ceva
nu am aruncat dopul de la sticla de neumarkt
când a căzut sicriul
acum între noi
mai sunt doar câțiva metri
still my guitar gently weeps
m-am apucat chitară mi-am luat o cameră de filmat
ieri am citit o carte foarte mișto despre care n-am
să mai discut niciodată cu nimeni
rifful ăla de blues l-am tot repetat de trei ore
și totuși degetele nu au bătături am luat un cadru
foarte fain cu un porumbel am scris o recenzie
bate cineva la ușă mă ridic aștept să mai bată o dată
să fiu sigur că nu îmi imaginez întreb cine e
nu răspunde ușa se deschide mă apropii încet
ca sunetul pe care îl scot bătăile inimii înainte de umilință
așa să-mi moară tot cheful
de orice nu pot să aștept ar trebui să plec am
mâncat și aia e nu mai pot amâna lucrurile
e oricum deja prea târziu și ploaia se-ntețește
caut să mă feresc de intemperii de reflexul
de a crede că altora chiar le pasă de mine de calorii
mi-am promis să nu mai mănânc și uite-mă aici
cu farfuria în față încercând să mă decid
ce bucată de carne tai prima dată
trebuie să îmi amintesc
îmi place să stau ascuns
în fortul de perne din camera mea
să sper că o să îmi recapăt energia
cel mai greu e să mă așez
să simt spinarea cum mi se îndoaie
cum îmi picură mătreața
pe vârful bocancilor
trebuie să îmi amintesc
să mă asigur că nu uit nimic
înainte să plec
portocala mecanică
e mai bine să reduci din intensitate din răcoare și să te relaxezi
spui că ai nevoie de o zi ca să îți revii îi ignori pe toți
dar oricum nimeni nu te caută
aseară la botez erai singurul cu tricoul întors
sigur le-ar fi plăcut să-l vadă pe alex din
portocala mecanică ar fi fost un adevărat horrorshow
medalionul te sugrumă n-ai unde să te schimbi
toate băile sunt ocupate toate hainele sunt pătate
speri doar că n-or să-și dea seama că
ai venit din datorie
e bine să fie cineva din familie să te vadă murind
din volumul în pregătire nimic personal
Denisa Ștefan (n. 1999, Oradea) a absolvit Literele la Universitatea de Vest din Timișoara, iar în prezent urmează cursurile masterale de Studii Americane.
zero respect pentru fani
surdă când vine vorba de putrefacţia microfoanelor lunii amare
toţi oamenii trişti arată la fel cum se poate să nu ne recunoaştem
la concert abia dacă ne-am privit
eu mă ascundeam după headbang ei după mişcări adâncite în călcâie şi lamâie cu ghimbir
nu poţi muta tristeţea dintr-o parte în alta mai ştii
declaraţia ta de dragoste de acum un an
am febră musculară la gât şi la spate gravitam spre tine fără să-mi dau seama
când adreea esca ne va anunţa că a murit iliescu
ştiu că o să te gândeşti la mine
când eram mică taică-meu era şofer pe tir
colecţiona semne de circulaţie
le aducea acasă şi făcea din ele păpuşi daltoniste pentru alţi copii
fura banii de la maică-mea şi
în drum spre bar vâna fuste scurte cu avioane de hârtie
când rămânea singur
lingea tălpile chelneriţei bătrâne
şi fura ţigări de sub tejghea
n-a iubit niciodată pe nimeni
pentru mine taică-meu e o siluetă cocoşată care pute a marlboro roşu scurt
cu dinţi copţi şi o cicatrice în palma dreaptă
când mă uit în oglindă văd o fată care a existat cândva în corpul unui bătrân diabetic
şi aproape surd
care-şi bătea familia ca să uite de singurătate
licenţiat în filologie
pe o foaie gălbuie din carton
mănânc pate cu roşii (fără sare)
de două ori pe zi
azi mi-a venit ciclul aşa că mi-am permis o şaorma
raţiile se taie în fiecare zi cu 2%
& am decis să-mi ţin părul mereu prins în coadă
(economie de apă)
vreau să fiu doctor
dar pentru asta trebuie să-mi las venele să crească
şansele sunt mici deoarece 80% din venitul meu se pierde în eter
următorul tatuaj m-ar costa cel puţin 50 de lei
compromisul este să nu am un următor tatuaj
pentru o perioadă
numerele şi feţele zugrăvite în liceu şi generală îmi zâmbesc în oglinzi
65% din vise le uit din cauza medicamentelor
cele pe care le ţin minte sunt mereu coşmaruri
gândurile fragmentate în 3 6 şi 9 se ascund printre firele de păr din canalizare
pe o foaie gălbuie din carton
fiica lui i şi e
practicarea vrăjitoriei se pedepseşte cu priviri întortocheate de la străini la nebuni şi invers
ca o minge aruncată pe deasupra unui unchi alcoolic la o întrunire de familie
şi iuna oboseşte când maică-mea ţipă la telefon atunci ne luăm în braţe cu inimile adormite
ca la înmormântări deşi semănăm noi nu plângem niciodată împreună
pentru că nu se cade un bărbat şi o femeie sau o femeie şi un bărbat sau
ce-om fi noi
să plângă împreună aşa zicea mama lui tati dar frica de omul negru din pod
de la ea mi se trage
noaptea stau în camera mea renovată şi ascult paşii omului din pod
negru sau timid îi ascult paşii bătăile inimii degetele pocnite şi uneori în colţ
chiar deasupra capului meu aud lacrimile umezind umerii scheletici ai mamei lui tati
risc să mi se lipească de ceafă molima îndrăgostiţilor
dar măştile şi căştile şi boxele şi fundele se curăţă mai uşor cu dezinfectant
într-un oraş ca ăsta e bine să ai mai multe chei de rezervă
pentru că animalele nu sunt cuminţi şi noi
vai
noi uităm atât de repede atât de multe încât mă mir că mai nimerim strada
când ne întâlnim în biserică sau la penny sau în parcul din centru
ne salutăm mereu din urmă cu bocancii sau tenişii sau şlapii găuriţi
o comunitate loială unu cu unu facem noi şi de-aia ziceam de molima îndrăgostiţilor
că eu am o asistentă ce vine săptămânal să-mi facă injecţii în fund
şi în spitale avem crescătorii de lei mă mir că mai suntem în viaţă
acest display de senzualitate este dezamăgitor
cloroformul stă neatins în sticluţa lui şi aşteaptă luna plină din octombrie
când e ziua ei şi marşul funebru va răsuna în barul nostru preferat
mă voi asigura din toate părţile şi îi voi lăsa cadoul pe o piatră funerară
diferenţa dintre vii şi morţi e una infimă
unul se mişcă singur şi altul doar cu ajutor
uneori îmi vine să-mi prind părul cu o clamă dar prefer o legătură strânsă din care să nu pot scăpa singură
uite că iar
am pomenit de singurătate şi morţi când de fapt voiam să-ţi zic de ziua ei care e în octombrie
iuna ştie ziua fiecărui prieten adevărat pentru că şi el este un prieten adevărat
în schimb eu trebuie să mi le notez şi când mă cert cu cineva şterg repede data de naştere
de parcă l-aş şterge din existenţă şi amintirile n-ar avea viaţă proprie
din volumul în lucru și plath dansa prin bucătărie
