După o pauză de mai bine de un an, impusă de pandemie, dar – presupun – și autoimpusă (sper, de bun augur) din motive de exigență față de propriile procese ale unei lucide conștiințe și alchimii creatoare, Alexandra Iasmina-Panc revine, iată, cu 5 poeme de maximă concentrare, nu mai puțin incitante, nu mai puțin ,,iritante”, ca impact poetic imediat. Le consider, de altfel, un posibil prolog provocator al grupajului cu care se va prezenta la celebrul deja Maraton de Poezie ce se va petrece pe 9 septembrie, eveniment al secțiunii literare din cadrul Studentfestului timișorean, cel mai mare festival studențesc de artă și cultură din România, ajuns la a 30-a ediție cu tema – atenție! ‒ HAOS!
Bineînțeles, și anul acesta, la fel ca la edițiile anterioare, s-a parfat deja actul oficial de parteneriat între cele două entități/instituții cooperante: Organizația Studenților din Universitatea de Vest Timișoara – OSUT și Cenaclul ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara.
Urăm, de pe-acum, succes Alexandrei Iasmina-Panc! Urăm succes tuturor maratoniștilor, deopotrivă celor galonați și celor mai puțin galonați! Succes tuturor participanților!
Condiție obligatorie: a nu se uita Haosul! Tema, adică…
Eugen Bunaru
ALEXANDRA IASMINA-PANC
1054
Din cer picură ceară
și ochii lăcrimează sânge
într-un Ghetsimani al urii
unde se bat tobe
și Iuda predică
despre iubire
pentru numai 30
de arginți.
1000 dB
Roz, albastru, verde, mov
nu-s culori principale
doar contraste năucitoare
lipite de timbrele
care oferă o priveliște
asupra lumii fix de pe
sprâncenele L.H.O.O.Q.
Am stat la un șpriț
și L-am întrebat
de ce
Mi-a zis că atâta-i tot
și ,,totul” ăsta trece repede
că trebuie trăit
iubit și crezut.
M-a întrebat apoi
cum mi se pare
I-am spus că eu nu beau
șpriț.
Nu mai urla
morții nu aud
și nici pământul
nu vrea
florile se duc la vii
și vezi să fie roșii,
13 fire.
Gândurile mucegăite
zac
într-un borcan
de castraveți
în formol
vreau
să mă simt
ca Lenin
în buricul
Moscovei.
