În perioada 11-13 mai 2015, în cadrul evenimentului dedicat studenţilor organizat de OSUT pentru promovarea talentelor încă nedescoperite la diverse ,,componente ale artei”, pasionaţii de literatură s-au înscris la ,,sectiunea poezie” şi au participat în număr de 10-12 persoane, avându-i coordonatori pe Claudiu Komartin şi Sorin Despot. Tema centrală a workshopurilor a fost CONFLICTUL, iar în privinţa secţiunii de poezie această temă s-a divizat în câteva dezbateri în jurul aceluiaşi obiect de studiu – poezia.
În toate cele trei zile, studenţii au compus câteva poeme la îndrumarea scriitorilor invitaţi şi au susţinut opinii cu privire la probleme precum puterea poeziei într-o lume tehnologizantă, relaţia comunicare-poezie, poezia ca sursă de conflict, creatoare de tensiuni, performance-ul în poezie precum şi lămurirea unor întrebări/probleme diverse propuse de participanţi.
În ceea ce priveşte scrisul propriu-zis, s-au ascultat reperele date de Komartin şi Despot şi pe baza lor s-au creat spontan câteva versuri. Astfel au ieşit poeme de diverse tipuri: descriptive, narative, chiar şi ‘’profetice’’ sau de perspectivă. Acest ultim gen a fost o provocare propusă de Sorin Despot pentru a ne exersa imaginaţia şi intuiţia. A propus să ne gândim cum ar fi o lume prin 2300 şi să facem o reclamă pentru a promova teleportarea, imaginându-ne că suntem angajaţi într-o companie multinaţională. Astfel de provocări au mai intervenit de-a lungul sesiunilor. O altă tehnică după care ne-am ghidat a fost folosirea unui cuvânt-cheie pe care să-l integrăm într-un poem sau al unui vers preferat al persoanei de lângă noi. Un alt procedeu interesant a fost construirea unui poem raportându-ne la clişeele pe care le poartă scriitori în societate (beţivi, boemi, idealişti, nevrotici).
Claudiu Komartin ne-a vorbit despre diferenţele dintre o poezie autentică şi una slabă şi ne-a citit câteva scrieri contemporane care l-au impresionat (Blecher, Adriana Carasco). Ne-a îndemnat la un alt exercitiu de scris, pornind de la un vers de Coşbuc – nu mai vorbi, nu râde, nu gândi, nu plânge – şi în final a propus un mic joc: o poezie colectivă unde fiecare am scris un vers şi am creat astfel un poem întreg unde toţi eram poeţii.
În final, cununa acestor zile a fost prezentarea, în Cuib d’Arte, din 14 mai, ora 18,oo, a ceea ce am făcut până acum, la secţiunea poezie.
A consemnat EMA CAZAN
Comments
Roxana Diaconescu
A fost o experiență de nota 10. Doresc să mulțumesc organizatorilor şi tuturor celor care au participat la acest eveniment şi nu numai.