Nu ştiai că-n pâine se decid pruncii
de apă să-si scalde obrazul; poate n-ar
fi fost să sclipească căpruiul ochi al
bobului de grâu, de brutarul să-mpartă
din al său cuţit aluatul, s-ar fi lăsat mai
bine ras de gene-n călduţa unduire
a somnului.
Şi că sunetele DAU în coarda franzelei
salbe de cocă cu sare, ştiai, că-n pâine
se-mpleteşte părul osanelor ce nu cunosc
măsura- le tremură limba plescănind
peste ceas gustul de drojdie.
Nu puteai şti din ce creastă se atârnă
culori să pună voal nou la baldac, şi că
în timp se ascute coasa cea fără privire.
