Nu-mi trece prin minte jocul cu paşi de
maşinuţă: lungi covoare am călcat, mamă,
lungi mâini mi-ai pus pe frunte- razele au
curs prin perdele şi păsari mari s-au lăsat
cu aripile în geam.
maşinuţă: lungi covoare am călcat, mamă,
lungi mâini mi-ai pus pe frunte- razele au
curs prin perdele şi păsari mari s-au lăsat
cu aripile în geam.
Am crezut că noaptea e din rana lor.
Găseşte-mă tu, din cercul de foc ce au fost
să-l scrie-n aer, rupe-mă cu aceeaşi mână
– pliscuri mângâiate de ploaie m-au înghiţit
cu mult înainte- s-au pus în inimă şi-n
pumni să le zădărnicească glasul către tine:
odată, trecuta-vremelnica prăbuşire a firelor
albe pe umeri.
Şi ce-au fost zilele, ce-au însemnat oamenii,
ce-au însemnat în noi, mamă, acele păsări mari
şi negre?
Găseşte-mă tu, din cercul de foc ce au fost
să-l scrie-n aer, rupe-mă cu aceeaşi mână
– pliscuri mângâiate de ploaie m-au înghiţit
cu mult înainte- s-au pus în inimă şi-n
pumni să le zădărnicească glasul către tine:
odată, trecuta-vremelnica prăbuşire a firelor
albe pe umeri.
Şi ce-au fost zilele, ce-au însemnat oamenii,
ce-au însemnat în noi, mamă, acele păsări mari
şi negre?
