Joi, 16 iunie, începând cu ora 18,30, la Biblioteca de Arte ,,Deliu Petroiu”, o gazdă totdeauna perfecă, Cenaclul ,,Pavel Dan”al CCST a încheiat sezonul literar 2021/2022 cu o dublă lectură. Protagoniști: Maria Anastasiu – poezie (online) și Valentin Bogdan Suciu – proză (lirică…).
Au fost prezenți, exprimându-și opiniile: Eugen Bunaru – moderator, Anastasia Coste –coordonare online, Ioana Cheroiu-Cozma, Florin Vârjan (Floyd Djinn), Ionuț Manea, Valentin Bogdan Suciu, Cristi Căliman, Miruna Todor, Jiva Fițu, Cristian Puiu, iar online, Maria Anastasiu și Anca Eftenie.
Cenaclul urează membrilor și fanilor săi o vară minunată, cu spor în toate și o vacanță asemenea! La Revedere La Toamnă!
A consemnat reporter Forum studențesc
Foto: E.B.
Două poeme de MARIA ANASTASIU
Țigara
Între buzele dependente de nicotină (ale timpului?)
sunt o țigară,
arsă deja pe jumătate;
Sufletul meu e scrumiera
pe care zilnic
o mână nevăzută
o umple cu reziduurile trupului;
Și totuși, Moarte,
mai ai tupeul,
când ne întâlnim la colțul străzii,
să mă privești galeș în ochi
și să mă întrebi:
„Ai un foc?”
Elegie greacă
Arcadia-n vale izvorăște Styxul
Căruia Charon, fără o lețcaie,
Îi trece-not imensele puhoaie
Să-nece în amonte Phoenixul;
Când Cerber, mitologica potaie,
Schelălăind se-nvârte-n jurul cozii
Că l-au uitat și Hades și rapsozii
Și-și dibuie merinda în gunoaie.
Medusa beată-și lustruiește solzii
Tociți de loviturile pe scut,
I-s ochii scoși și tuns i-e părul scurt
Ce-n loc de șerpi mlădie miriapozii.
În câlții ei Orfeus surdomut
Își cată lira muzei lui calice
Că înviind demult Euridice
S-a măritat cu altul mai avut.
În cercuri Arhimede e novice,
Lui Odiseu muierea-i pune coarne,
Zadarnic sună Artemis din goarne,
Demetra în omăt cultivă spice,
Asclepios otravă va să toarne
Și-un cipriot dezmiard-o cariatidă,
Înamorat de marmura rigidă
Ce-n veci de veci nu se va face carne.
Așa s-a dus tot mitul în clepsidră –
E gol Infernul, gol e și Olimpul
Și zeii sorb ca să-și omoare timpul
Ambrozie cu iz de aguridă.
Valentin Bogdan Suciu
Cerul nopții – o secvență (proză lirică)
Rotundul scut de sare lenevea pe cortina de mătase neagră. Era acompaniat de diamantele răsfirate din jurul lui și privea la norii care se târau moleșiți, împinși de suflul grăbit al nopții. Vietățile și obiectele se zvârcoleau în aceeași pătură de cenușă întreruptă ici-colo de pulberea de argint ce se prelingea peste diversele vestigii aureolate ale unei zile ce a intrat în anonimatul timpului.
Felinarele ca niște gâturi de flamingo imense nășteau cercuri galbene ca razele soarelui, iar tot acest spectacol terestru era savurat de banda suspendată precum un spectator o piesă de teatru…
