Drumul până la Crivaia urcă şerpuind din Reşiţa, străbate Văliugul cu birturi unde bătrânii te salută cu „bună!” de fiecare dată când treci pe lângă ei, şi se opreşte tocmai în dreptul cabanei militare. Aici trupa se regrupează încet-încet. Unii au ajuns deja, alţii încă urmează să sosească.
Şi anul acesta, în prima săptămână a lui august, a fost rândul paveldaniştilor să pună stăpânire pe Crivaia. Din formula de anul trecut ne-au fost şi acum alături domnul Eugen Bunaru, care a coordonat şedinţele de cenaclu organizate, după tradiţie, pe terasa cabanei, Marian Oprea, care ne-a delectat cu noi poeme erotice, şi Nico Papp care a fost la înălţime cu textele dedicate lui Moni Stănilă.
Lecturi şi discuţii pe texte au avut loc în fiecare seară. Încă de la bun început atmosfera poemelor lui Ionuţ Ionescu s-a suprapus peste imaginea tăcutei Crivaia pe care Andrada Jichici a înlocuit-o cu frenezia explorării unei pieţe de oameni. Marius Aldea a deschis pentru câteva clipe „damigeana cu fluturi”, cu toate mişcările şi senzaţiile copilăriei, în timp ce în poemele lui Marian Oprea ludicul a întâlnit mai degrabă dimensiunea erotică. Şi, pentru că nu eram tocmai departe de Gărâna şi chiar speram (unii dintre noi) să ajungem şi până acolo, Octavia Sandu a citit o proză inspirată din amintirile locului. Cu proza poetică a lui Beatrice Serediuc am încheiat şedinţele de cenaclu de la Crivaia, punctul culminant rămânând concursul de texte scrise în timpul tabarei şi care s-a finalizat cam aşa: locul întâi – Ionuţ Ionescu, locul doi împărţit de Octavia Sandu şi Nico Papp, iar locul al treilea revenindu-i lui Marius Aldea.
Pe lângă amintitele discuţii şi lecturi au fost şi băile în lac pe care le-am prelungit cu plimbări până în Văliug sau cercetând împrejurimile, căutând să descoperim vechi poveşti sau să trăim unele noi. Nu au lipsit nici faimoasele opriri la Beno şi Brigitte cu poveşti, cântece sau frânturi de conversaţie cu turiştii nemţi. Regretăm totuşi absenţa arădenilor pe care i-am aşteptat cu nerăbdare.
În ultima seară ne-am bucurat de focul de tabără la care au muncit atât băieţii, dar şi de bunăvoinţa lui Aleksandar Stoicovici care ne-a cântat la chitară. Crivaia paveldaniştilor a fost, am putea spune, şi anul acesta o reuşita.
