Cronică de cenaclu 1 aprilie 2014 – Mariana Gunță – poezie

Comentarii pe marginea textelor:

eugen bunaru:

– grupaj consistent, se poate observa o creștere valorică de la ultima lectură

– o anumită simbioză de fragilitate și  forță, tensiune poetică

–  obține sugestive efecte poetice

-cultivă un anume minimalism poetic

-se pot observa teme precum strada, camera, aluzia unui univers domestic

– are un ton poetic distinct

– un instinct poetic viu

-sintaxa e ușor fracturată, un fel de colaj

– un mixaj de stări aparent epidermice ( în tangeța imediată cu lumea exterioară ),  dar cu ,,bătaie” mai departe de cuvinte

-vizează un tip de absurd, e şi o tentă suprarealistă, proiectează textul dinspre real către o lume fantasmagorică

-fluență verbală bună, dar se găsesc şi unele umpluturi, versuri mai puţin reuşite

robert:

– poezie care te trimite într-o călătorie

– duce cu gândul la palahniuk

lera kelemen:

– poezia are curaj, o trăsătură și a poetei

– remarcă folosirea unui mini-univers al vegetalelor care apropie poezia de simțul gustului

– foloseşte o logică inedită

-tehnica fragmentalității

andrei ene:

-ar necesita periaje

-sfârșituri aparent banale care au ceva în spate, dar unele imagini forțează banalitatea

-unele versuri incoerente

marian oprea:

-unele finaluri ar putea lipsi

-sare din mintea onișnuită și te duce în direcții la care nu te gândești

-are sensibilitate, o ajută imaginația

-bun instinct poetic

– coboară imagini suprarealista înapoi în real

mariana pop:

–o lume a inocenței, un context al banalității

-este și ludică, aluzii la basm

-aderare până la durere a unei realități plăcute

-reușește să facă un spectacol

-privește la toți și la toate

-are calitatea de a ,,fura” gesturile altora

– sensibilitate instictivă

-trece accelerat peste imagini, un univers care nu se mai termină

-aproape fiecare poem pornește abrupt şi astfel nu vrea nici să termine; nu se asortează cu unele finaluri

-stă în fața ei dar și a altora

 

poeme mariana gunță:

tai niște ațe

cu foarfeca

le amestec ca pe o salată de alge

trebuie să îi omor pe toți

din raft wars

și după aia să mă urc în mașină

și mașina să miroase

a rufe spălate

în oraș mă supun regulilor

respirația lovește geamul

lumini plictisite și slabe

se holbează ca de sub ocean

încerc să desfac cheia înțepenită

pe deget

ieri nu era chiar asa fraieră

când o învârteam

la zece metri de bloc

eram într-un echilibru încordat

ca patinajul

mașinile- spectatorii

caut polițiști

nu prea se bagă ăștia în parcări

aprind cinci crengi de prun și o portocală

pe scaunul din dreapta

cu un kil de motorină

roțile se învârtesc în detergent putrezit

ca în mlaștină

deschid geamul și opresc motorul

este bine

nu ne vede nimeni

 

***

fericirea era împărțită în fâșii  groase

pe asfalt

rozalii ca de culoarea cărnii de porc

alimentau conductele orașului

cu ușurință

câteva de la margine coteau

spre un morman de bălegar

îl pompau ca un râu rece

și creșteau ciuperci mari albe

pe care le îngrămădeam în coșul bicicletei

 

fericirea era un balon subțire cu apă

tras de coadă și de cap

se strecura ca un copil printre mașini

și musculițe  i se lipeau de față

 

***  

aici e cald și plăcut și mirosul de gutui

este mai puternic decât altădată

 

de la scaun și până la ușă

trec povești cu furculița și bobul de mazăre

cu leopardul și antilopa

mai multă amorțeală

calc pe oriunde se poate călca

iar cum aici e cald și plăcut

desfac din borcane

câteva fire

le trec prin urechea acului

parcă friptura

este o pânză de calitate

care fermentează culori

 

ANUNŢ:

Ne întâlnim marţi 15 aprilie, ora 19,00. Citeşte proză şi poezie ROXANA DIACONESCU. Vă invităm să participaţi.

Se adună texte pentru revista Forum studenţesc