18 martie 2014
Lectură de proză – Alex Condrache
După ce Alex Condrache ne citeşte două proze şi ne oferă unele lămuriri cu privire la proiectul viitoarei sale cărţi de proză scurtă, se trece la dezbaterea pe marginea celor două proze citite.
Eugen Bunaru deschide discuţiile. remarcând scriitura alertă ca o consecinţă a condensării frazei, a scriiturii, în general. Totodată se subliniază efectele ce decurg din dilatarea unor detalii, din supradimensionarea lor, precum absurdul şi comicul. Păstrând proporţiile, se pot face, din acest unghi de vedere, unele analogii cu prozele lui Daniil Harms.
Proza lui Alex Condrache este concentrată, nervoasă, densă, deloc leneşă. Comicul gliseazsă spre grotesc. Ideile sunt sugerate sub formă unui colaj de mici întâmplări ce surprind ,,cioburi” din existenţa, aproape larvară, a unor personaje, insignifiante, dar semnificative, captive într-un context de un comic care intrigă, pune pe gânduri. Te provoacă. E un fel de lume coşmarescă, vizualizând ,,răul”, ceea ce poate duce cu gândul la Capriciile şi la celebra formulare a(le) lui Goya: ,,Somnul raţiunii naşte monştri.” Aşa se întâmplă în ,,Degeţica” unde este vorba despre un copil care se maturizează brusc. Totul e redat într-o proiecţie hilară şi alienantă a absurdului. Pendularea aceasta între comic şi absurd, iraţional şi, pe de altă parte, contopirea între cele 2 planuri în care se derulează contextele epice determină cititorul să fie prins în această ,,capcană” a povesitirii.
În cealaltă proză, ,,lumea” pare fotografiată în dimensiunile sale minimaliste. Este vorba despre o lume neprietenoasă, deloc ospitalieră, iar efectele de comic au rolul de a salva textul de senzaţia de apăsare, de agresivitate a arealului uman în care suntem introduşi şi de alienare a personajelor.
Eugen Bunaru subliniază şi un anume neajuns al prozelor. Pe unele porţiuni, ele nu ,,se leagă” în mod firesc, există o anumită incoerenţă de construcţie. Se simt frazele de ,,lipitură”.
Marian Oprea, încântat de ,,Degeţica”, afirmă că tocmai prin aceasta se relevă adevărată valoare a scriiturii, prin conţinutul plin de umor şi prin maniera reuşită în care este creat acest umor. Celălalt text, fără titlu, nu-i place şi consideră că nu este plauzibil. Pentru argumentare, Marian Oprea se serveşte de unele citate. Consideră că anumite aspecte ale urâtului sunt neavenite, neplauzibile într-un text literar. Alex Condrache contraargumentează, invocând estetica urâtului. Cercul discuţiilor se deschide, Anca Puşcaşu intervine reluând ideea lui Marian Oprea, dar sub forma unei întrebări retorice, prin care ne este sugerată inutilitatea plauzibilului (din perspectiva lui M. Oprea), în cazul de faţă. Eugen Bunaru aminteşte de miza absurdului şi de ideea plauzibilităţii artistice, estetice.
Ionuţ Ionescu remarcă atenţia lui Alex Condrache asupra detaliilor. Proza este densă, detaliile au rolul să piardă din vedere subiectul pentru a da naştere altor idei, dar nu cu scopul îndepărtării, ci tocmai al apropierii de proză. Percepe mici surplusuri şi îi sugerează să se folosească de economia detaliilor.
Bianca Toth îşi exprimă şi ea preferinţă pentru ,,Degeţica” şi pentru subiectul abordat.
Lera Kelemen schimbă un pic ,,regulile jocului” şi îl întreabă pe Alex ce mesaj exprimă, ce şi-a propus în prozele citite. Ea percepe o trecere bruscă de la un cadru la altul şi un final asemănător ,,nodului ne(des)făcut la aţă”. Ana Puşcaşu intervine cu observaţia că prozele nu trebuie explicate de autor. Ele se exprimă, se explică (sau nu) singure. Alex îi răspunde Lerei că, tematic, dar în subtext, aceste proze vor să sugereze ideea de teamă, de frică şi de absurd. Eugen Bunaru subliniază această miză a prozelor pe ideea de angoasă, de anxietate.
Andra Cobrescu îşi exprimă afinitatea faţă de ,,Degeţica” şi consideră subiectul abordat că fiind asemănator dangătului unui clopot tras în plină zi pe un fundal gălăgios în care doar cine e atent percepe profunzimea temei. Ea mai remarcă tragicul ascuns sub o aparentă gingăşie, cât şi începutul unei răsturnări a clişeelor, a convenţionalului: copilul abia apărut pe lume ce-şi poartă singur de grijă, se spală, se piaptănă, îşi comandă singur lucruri de pe internet.
Lui Andrei Ene i se pare greoaie trecerea de la un plan la altul şi acumularea de idei ce nu-şi justifică mesajul. Scriitura este reuşită. Îi place ,,Degeţica”, mai puţin finalul.
Ana Puşcaşu nu rezonează cu atmosfera şi tonalitatea din ,,Degeţica”, dar apreciază şi remarcă tehnica scriiturii. Grotescul i se pare foarte bine echilibrat de unele note ce contrabalansează. Remarcă izul de basm psihiatric. Consideră că proza are ritm, discursul nu este scrâşnit ori greoi, iar curgerea frazei este una naturală. Îi cere, însă, mai multă spaţiere şi coerenţă a textului, în pagină, pentru a uşura lecturarea acestuia.
În final, Alex Condrache mulţumeşte celor care s-au exprimat despre prozele sale, considerând că a fost o şedinţă de cenaclu consistentă şi că toate opiniile au fost pertinente.
Eugen Bunaru anunţă următoarea întâlnire de cenaclu: marţi, 1 aprilie 2014, va citi poezie Mariana Gunţă
A consemnat Andra Cobrescu
