A citit Roxana Diaconescu un grupaj de poeme şi un fragment dintr-un (posibil) viitor roman.
Surpriza serii a fost prezenţa … exotică a artistului vizual Valeriu Sepi, invitat de Nicoleta Papp
Am spicuit câteva din opiniile celor care au comentat textele citite
Eugen Bunaru:
toate poemele au o turnură voit prozaică, dar se ratează la nivel de efect/efecte
e o modalitate ce aminteşte de un discurs alb, tonalitatea se complace în a rămâne ,,seacă”
textele lasă impresia unei priviri de deasupra care nu se coagulează în realul imediat; uşor superficială sau preţioasă
apar unele clişee, mai trebuie şlefuit, mai trebuie lucrat mult pe texte
proza, în schimb, are o scriitură mai nervoasă, te face să intri în dialog cu pretextul epic, să adulmeci zonele ascunse; are un vag aer sf, propune o provocare în plan ideatic
Nicoleta Papp:
există mult balast, lipseşte tensiunea; unele titluri sunt pretenţioase
uneori semnele de punctuaţie par improprii vizavi de conţinut, căutate
Goran Mrakici:
la proză, tema e prea pretenţioasă, e o temă vehiculată în literatură; totuşi, are puncte de atracţie; există şi ,,momente” reuşite; ar putea fi dezvoltate unele nuclee
Andra Cobrescu: ,, m-am simțit dezorientată”; sunt unele contradicţii, proza nu are finalitate, multe expresii bombastice
Ema: „nu scrii pentru tine”; are potențial, dar nu se simte ,,sufletul”; unele expresii sunt superficiale
Mădălina: „mi-a plăcut”
Mariana Gunță:
e mai ok decât ultima lectură; titlurile sunt nepotrivite, la fel şi semnele de punctuaţie;
„merge undeva”, are un mesaj; se adresează cititorului, îl scoate cumva din text, dar mai trebuie lucrat la construcţia textului
Valeriu Sepi:
„în poezie şi în viață nu trebuie să minţi”; scrisul, poezia, ca orice artă, trebuie trăite, mai întâi
Marţi, 4 noiembrie, ora 18,30 va citi proză GORAN MRAKICI.
Vă aşteptăm!
