Fante de lumină
Alexandru Colțan
Seara de marți, 22 octombrie, a fost dedicată poeziei. Au adus grupaje de versuri Mihaela Farcaș, voce tot mai sigură și (re)cunoscută în țară, respectiv Marian Oprea, bine-cunoscutul poet al iubirii și elevației spirituale. Pe rând, domnul Eugen Bunaru, Alexandra Panc, Daniel Rău, Rebeca Gherman, Valentin Moisi, Mariana Gunță, Ciprian Baciu au subliniat atuurile și zonele în care poemele ar putea fi puse în valoare mai bine.
Poezia Mihaelei Farcaș curge după meandrele labirintului/Haosului, pe tonalități grind-core (C. Baciu), după traiectoria unui descensus inițiatic în teribila lume a subconștientului, acolo unde ar trebui să găsească lumina ( M. Oprea ). Imaginile surrealiste, colorate în nuanțe cenușii, surprind prin reflexele din lirica americană, din biologie sau științele creierului ; cartografierea Infernului personal are loc cu vigoare și cu un gen de sensibilitate noir , care ne oferă, în final, zborul unui fluture negru. Ne bucură pe toți maturitatea expresiei și calitatea imaginilor utilizate.
Marian Oprea scrie o poezie care te ia prin surprindere prin imprevizibilitatea referințelor și ludicul imaginii, prin gradația erotică și umorul de calitate – aflat în curs de dispariție de pe scena „serioasă” a poeziei contemporane; jocurile de cuvinte, oximoronul, trimiterile spre vedete de televiziune sau către demoazelele orașului maschează, de fapt, asumarea erotismului precum un vehicul tantric al Eliberării, dorința sinceră de purificare prin emoție și afect. Poezia citită este, fără îndoială, una a luminii solare și a i-luminării prin contemplarea și împărtășirea din Frumusețea lumii. Sub această logică, poate că întâlnirile noastre de marți ar putea fi considerate, de către unii, jaloane pe traseul fiecăruia dintre noi, prin haosul „ potecilor ce se bifurcă”, către o fantă personală de lumină.
Să ne vedem, deci, cu bine !
