Joi, 23 februarie, la Cenaclul ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara a avut loc o seară comemorativă dedicată regretatei poete Mariana Gunță. A fost membră activă a cenaclului, încă din anii liceului, manifestând-și talentul autentic, grație căruia, în puținii săi ani concretizați în creații poetice, a devenit o voce lirică de un dramatism pregnant, cu o amprentă aparte, de neignorat, în arealul literaturii tinere de la noi. Din nefericire, a părăsit această lume la începutul anului 2020, la doar 25 de ani.
În memoria ei și în virtutea proiectului POEZIA MERGE MAI DEPARTE, lansat cu trei ani în urmă, după chiar momentul stingerii poetei și odată cu intrarea în intervalul de coșmar al pandemiei, membrii cenaclului au citit câte un poem din volumul postum al Marianei Gunță, „Pasta neagră a pixului”, alături de un poem personal. Printre participanții la acest program comemorativ, dar care s-a dorit (și s-a reușit) a nu glisa spre o zonă a unor accente și tonalități – rememorative – funerare, ci mai degrabă spre marcarea unei continuități și solidarizări creative, dincolo de ,,clipa cea repede ce ni s-a dat’’, s-au aflat Marius Dimcea, Ionuț Manea, Vlad Ciurescu, Bogdan Floricel, Marian Oprea, Cristian Căliman, Moisi Valentin, Anastasia Coste, Izabela-Elena Radosevici, Valentina Botezatu, Miruna Todor, dar și membri aparținând unor generații paveldaniste anterioare: poetul optzecist George Lână, precum și cei doi poeți, emblematici, ai generației 2000, Andra Mateucă și Tudor Crețu. Evocările, dialogul și lecturile au fost coordonate de poetul Eugen Bunaru.
De menționat : ca prolog au fost filmate câteva secvențe din ambianța de lucru și din începul desfășurării întâlnirii de cenaclu, secvențe ce vor intra într-un documentar mai amplu
– autor Un Cristian – în cadrul manifestărilor culturale din anul 2023, anul Timișoarei Capitală Culturală Europeană.
Au consemnat Răzvan Stoicovici și E.B.
Foto: Răzvan Stoicovici și Ionuț Manea; Montaj – E.B.
Trei poeme de MARIANA GUNȚĂ
6:56
de undeva un țipăt
simt cum se zbate în pumn
ca o pisică prinsă de coadă
în spate peretele
rece
stau aici demult
văd cum casa devine a altcuiva
haina mea lipită de podea
cu sfoiag
devine a casei
este insuficient
și bila de cancer de pe covor
crește cu o parte spre mine
în stânga un copil
îmi suflă balonașe în păr
și le sparge
cu mâna
devine mai rău
timpul
este un gard electric ce trebuie
sărit
nimic nu se leagă
mă așez mai bine
poate vine cineva să lege totul
cu greu
mai încolo
***
în camera asta unde lumina
bate doar pe jumătate
adun perdelele un ghem
și îl țin lângă mine
ca pe un câine de pază.
în camera asta este răcoare
de dimineață
de când am privit pe geam
și am făcut prima comparație cu toamna
aici râzi
aici plângi
aici ești prost
aici ești deștept
de zece ori la rând
și te simți mai fericit
decât ai fost înainte.
ploaia vine la fel de încet ca și altădată
ploaia vine pe jumătate
și niciodată nu știu
când începe
sau când mă trage de tricou
pe stradă.
o furtună bună nu vine cu una cu două
o furtună bună știe că o aștept
zile întregi
mă găsește altundeva
și-mi dă părul după ureche
***
fericirea era împărțită în fâșii groase
pe asfalt
rozalii ca de culoarea cărnii de porc
alimentau conductele orașului
cu ușurință
câteva de la margine coteau
spre un morman de bălegar
îl pompau ca un râu rece
și creșteau ciuperci mari albe
pe care le ingrămădeam în coșul bicicletei
fericirea era un balon subțire cu apă
tras de coadă și de cap
se strecura ca un copil printre mașini
și musculițe i se lipeau de față
Trei poeme de MARIANA GUNȚĂ
6:56
de undeva un țipăt
simt cum se zbate în pumn
ca o pisică prinsă de coadă
în spate peretele
rece
stau aici demult
văd cum casa devine a altcuiva
haina mea lipită de podea
cu sfoiag
devine a casei
este insuficient
și bila de cancer de pe covor
crește cu o parte spre mine
în stânga un copil
îmi suflă balonașe în păr
și le sparge
cu mâna
devine mai rău
timpul
este un gard electric ce trebuie
sărit
nimic nu se leagă
mă așez mai bine
poate vine cineva să lege totul
cu greu
mai încolo
***
în camera asta unde lumina
bate doar pe jumătate
adun perdelele un ghem
și îl țin lângă mine
ca pe un câine de pază.
în camera asta este răcoare
de dimineață
de când am privit pe geam
și am făcut prima comparație cu toamna
aici râzi
aici plângi
aici ești prost
aici ești deștept
de zece ori la rând
și te simți mai fericit
decât ai fost înainte.
ploaia vine la fel de încet ca și altădată
ploaia vine pe jumătate
și niciodată nu știu
când începe
sau când mă trage de tricou
pe stradă.
o furtună bună nu vine cu una cu două
o furtună bună știe că o aștept
zile întregi
mă găsește altundeva
și-mi dă părul după ureche
***
fericirea era împărțită în fâșii groase
pe asfalt
rozalii ca de culoarea cărnii de porc
alimentau conductele orașului
cu ușurință
câteva de la margine coteau
spre un morman de bălegar
îl pompau ca un râu rece
și creșteau ciuperci mari albe
pe care le ingrămădeam în coșul bicicletei
fericirea era un balon subțire cu apă
tras de coadă și de cap
se strecura ca un copil printre mașini
și musculițe i se lipeau de față
