După ce Octavia a citit foarte hotărâtă grupajul de poeme pe care l-a adus, Eugen Bunaru a afirmat:
,,Un anumit sunet mă avertizează că Octavia își impune o manieră poetică ce îi aparține. Pe de altă parte, Octavia este încă într-o etapă a căutărilor, chiar dacă are și elemente care îi personalizează poezia.
În grupajul citit se remarcă tendința minimalistă, care prinde imediata apropiere, cu o priză la real, un soi de microunivers precar. Sunt pozate diferite momente și diferite locații, cum se întâmplă în primul poem. Am sesizat partea bună a poemelor scrise pe care o transpune. Pe de altă parte, se resimt și scăpările din punct de vedere epic: poezia își asumă un anume retorism, unele versuri suferă de aglomerare verbală, dau senzația de o anumită ariditate a expresiei. În același timp, este o poezie care filmează. Ca să revin la primul poem, el are consistență, dar există și versuri care nu plac. Cu toate acestea textul rămâne în picioare. Trăirea și tensiunea poetică salvează poezia. Expresiile nefericite ar fi
,,nu mă uit deloc înspre gaura si orificiul ei’’. Este o exprimare prozaică în sine. Este un univers care te trimite la o lume presantă, angoasantă. În schimb, ,,flacăra perfidă (…) intră în peretele plin de cocoloși’’ sunt versuri foarte reușite. Finalul acestui poem mi se pare că ratează puțin textul, cred că trebuie lăsat un suspans, curățat de un anumit balast lexical.
Prezența personajului “Io” ține tot de conturarea unui univers personal. Poemele au un fel de greutate în sensul bun al cuvântului: “Stai în fața unei table de șah și joci (…)” sunt versuri care mi-au plăcut, dar versurile ce urmează sunt prea explicite.
În poemul urmator, Eu nu sunt eu, apar idei ca dedublarea în oglindă, dar cred că retorica e puțin riscantă. Dacă ar fi fost o notă de autoironie, poate că era mai bine.
Astfel de teme trebuie tratate cu o anume recuzită. În toată poezia romantică gasești astfel de formulări. Octavia mai riscă uneori să îi dea poeziei o tentă de un comic involuntar: “De fiecare dată când mă gândesc la tine / Îmi vine să fac mămăligă”.
Octavia trebuie să fie atentă la tonul personal, să nu cadă în zona clișeelor. Mi-a placut versul “visez că sunt într-un film alb-negru”. Versurilor acestora ar trebui să li se dea mai mult rol în poem. Îl anticipez pe Marian Oprea și spun că nu-mi plac versurile de genul “în timp ce tragem unul de mațele celuilalt”, care nu mi se par exploatate poetic. Poemul Joc mi-a plăcut în totalitate. Octavia Sandu e poetă și cred că încet-încet își hotărăște propriul drum, iar trecerea pe la Pavel Dan se va dovedi mai mult decât un divertisment de studenție.’’
Aleksandar Stoicovici: ,,Cu excepția primului poem și a ultimelor două care mi se par total ratate, grupajul mi-a plăcut. Nu îmi plac titlurile, lucru valabil și pentru grupajele pe care le-a mai citit Octavia la cenaclu. În primul poem nu mi-au plăcut în primul rând construcțiile de genul “flacăra perfida” sau “gaura și orificiul”. Titlul Frica e prea banal pentru cât e de bun poemul (un discurs limpede susținut de metafore puternice). Poemul Eu nu sunt eu mi-a plăcut cel mai mult. Nu sunt de acord cu domnul Bunaru, care a spus că tonul e prea solemn. Încă o dată subliniez că titlurile sunt total nepotrivite (ex: Musafiri, Schimbări etc.). Poemul De Valentin nu mi-a plăcut; tonul mi se pare ușor patetic, iar ultimele două poeme am zis din capul locului că sunt slabe.’’
Alex Colțan: ,,Există o rotunjime a ciclului. Se vede limpede această direcție minimalistă, o rupere de inocență, o revoltă împotriva societății. Apar formulări care mi se par interesante, se vede că Octavia are talent. Ea încearcă să concentreze ideile, în spații foarte mici, cum e bucătăria în primul poem, de pildă. Pe de altă parte, e vorba și de o sărăcie a tematicii, poate ar fi nevoie și de un suflu nou. Ideea ar fi să accentueze părțile bune, să reinterpreteze unele poeme. Se simte în texte o oarecare nervozitate, apare viziunea cinematografică “ca o molie (…) visez că sunt într-un film alb-negru”. Atenție la repetiții: “supa la plic și apa și aerul”. Finalul acestui poem mi-a plăcut. În poemul Frica sunt de asemenea imagini care mi-au plăcut foarte mult. În poemul “Eu nu sunt eu”, se văd accente din Nichita Stănescu, care sunt totuși puternice. În Scrisoarea și Musafiri, mi-a plăcut prezența poetului ca personaj. Poemul „Schimbări” nu m-a convins. În poezia De Valentin mi s-a părut o direcționare spre copilărie. Dantescă și Joc mai trebuie lucrate, chiar dacă există imagini interesante în poeme. În esență, sunt toate bune, dar mai trebuie lucrate.’’
Alex Ceaușu: ,,Având în vedere că o și cunosc pe Octavia și înțeleg mai bine temele spre care se îndreaptă, evident că mi-au plăcut poemele. Se simte puternic fiorul autobiografic. La nivel stilistic, pe alocuri textul e prea încărcat.’’
Raluca Sandu: ,,În poemul Frica, mi-a plăcut personajul “Io”, iar poemul Eu nu sunt eu mi-a placut de asemenea foarte mult.’’
Marian Oprea: ,,Textele au o anumită candoare, puritate, dar textele au prea mult lirism : “Pentru că eu nu sunt a mea și nimic nu e al meu’’, “Absența mea îi face pe ceilalți fericiți”. Uneori are o agresivitate care vrea să șocheze. O imagine care mi se pare nereușită: “Îmi dădea bice călărind plămânii mei verzi”. Mi-a plăcut versul: “Și doar apa fierbinte mă mai scoate din mine” . Uneori poezia Octaviei merge spre copilărie.’’
Octavia Sandu: ,,Mi-a folosit tot ce s-a spus în această seară. Trebuie să mă mai gândesc la prima poezie. La finalul acesteia am mizat nu pe o explicitare, ci spre o ambiguizare și mai mare, dar nu prea mi-a reușit. Vă mulțumesc pentru păreri, chiar îmi vor folosi.’’
au consemnat Raluca Sandu şi Eliana Popeƫi
