Lansarea volumului Sentic a avut loc luni. A fost un public numeros.
Au vorbit: Eugen Bunaru – care a făcut o analiză minuţioasă şi binevenită a Senticului, felicitandu-l pe Florin Caragiu, dar atrăgînd atenţia viitorilor cititori asupra faptului că poezia acestuia nu e tocmai o lectură uşoară. Pe de altă parte a salutat curajul poetului de a scrie o poezie total diferită decît cea a congenerilor.
Cornel Ungureanu a făcut o introducere legată de activitatea cărturărească a poetului, amintind de revsita Sinapsa, Antropologia iconică, lucrările despre părintele Ghelasie, după care a vorbit despre substratul teologic al poeziei lui Florin Caragiu.
La sfîrşit, Florin Caragiu a explicat conceptul sentic, a răspuns întrebărilor din sală, a recitat din volum si a dat autografe.
.
A doua zi, la lectura de la Pavel Dan, a avut parte din nou de aprecieri şi apreciere. Punctul culminant a fost cînd Marian Oprea, poetul erotic cum l-a numit poetul Sabin Opreanu, a declarat – mulţumit de latura solară a poeziei citite – că Florin Caragiu e cel mai bun poet al generaţiei – asta după ce a găsit yinul şi yangul poeziei citite precum şi asemănări cu tehnica/învăţătura zen.
Însă mai multe de la cenaclu, de la cronicarul nostru Alex Colţan, cît de curînd.
Comments
gheorghe apetroae
DINTRE STELELE MARI ALE UNIRII NATIONALE […] Read MoreDINTRE STELELE MARI ALE UNIRII NATIONALE Gheorghe Apetroae Sibiu • Un nou episod tragic în poezia românească, de peste Prut şi prea puţin sesizat de autorităţile literare româneşti, s-a produs, după dispariţia fugerătoare, nu cu mult timp în urmă, a poetului naţional Grigore Vieru. Este cel al trecerii dincolo, întru eternitate, a poetei de limbă română şi omului politic român, Leonida Lari . Acum este lângă “magul” Vieru, pe care l-a urmărit îndeaproape, ca pe un astru călător într-o moldavă strălucire pe cerul luminat de adevăr românesc, prin spaţiile inefabile ale diamantinei Basarabii. ”. Şi Leonida Lari, cum şi Grigore Vieru, “ …iradiind ba chipuri, ba flori însângerate,/ba o câmpie-ntinsă şi păsări care zboară ”(Leonida Lari, Revista “Nistru”, nr 3,1975), împreună şi îndeaproape, în întreaga lor carieră scriitoricească, au strălucit, ca întâi mergători de limbă şi de geniu, în aceste spaţii de viaţă, dor, drept şi suflet , româneşti . S-au configurat stele strălucitoare ale neamului nostru, pentru ca prin strălucirea lor literară şi naţional-morală să atingă şi să apropie tot mai mult sufletul zbuciumat al acestei părţi de Moldovă, al Basarabiei româneşti, al uneia dintre fiicele exilate ale României, o prinţesă de dor, din constelaţia română, de sufletul larg matern al patriei mame. Spunea poeta: ”Eu sunt ca o ţară de dor/ Şi pâine/ Vorbeşte , când nu ţi-e uşor/ Cu mine.”.. Amândoi, cu frunţile înalte şi cu chipuri angelice, astrale, au adunat , ales şi brodat , în locul umbrelor de plâns şi ale multor săgeţi de durere, în locul ruinelor şi ceţurilor păgâne, aureole de lumină celestă din nestemate de alese cuvinte , în acel spaţiu naţional de limbă şi de cultură, de invidiat şi pe care le-a strecurat în sufletele fierbinţi, ” cu foc de nemurire” ale confraţilor noştri basarabeni. Pentru că spunea poeta: “ Tu copile ce în preajmă /abia începi să îngâni / Dacă limba uita-vei / ne-om simţi (şi) mai străini ”(Mitul Trandafirului, Ed. “Litera artistică”, 1985). Amândoi au cinstit în cuviinţă şi l-au cântat în versul lor curat românesc, pe Eminescu, cel înainte mergător de naţie, referenţialul adânc de judecată şi de destin al acestui nobil popor. Spunea poeta “ Salut plecat!- pe toate vă ştiuse/…însingurat poet, salut plecat/…/Ce rar se naşte câte un bărbat/ Atât de drept şi curajos ca tine!”. Acest vers a constituit unul din semnele magiei, de lungă călătorie, un semnal intuitiv de pregătire pentru plecarea la petrecerea de dincolo , pentru însăşi ea, poeta Leonida Lari . Fie-I ţărâna uşoară, iar sufletu-I larg şi adânc nemărginit , cât al întregului său neam , să-I dăinuească constelar, peste întreg spaţiul românesc ancestral, în eternitate… Sibiu, 10.12.2011. Read Less