m-a sunat andreea
– o să fac cîte paranteze vreau, iar dacă o să-mi spună
cineva că e aici o recuzită uzitată
o să salut din mers ALR*-ul –
pe stradă, fără nici o geantă, în pantaloni raiaţi,
cu ochii aprinşi
ca bulbul sufletului dincolo de stratul de ozon.
.
să nu te sinucizi. te iubesc.
.
sparg telefonul, îmi tai vîrful degetului mic
de la mîna stîngă, alerg pe bulevard
si cînd ajung acolo…
… nu fac nimic.
.
(doar uneori, fără să-mi mişc buzele,
recit poemul despre ură)
.
andreea, să mă suni.
– să nu spui nimănui cînd o faci –
nicicînd nu ne vor reteza picioarele de la genunchi
în jos.
să spui aşa:
moni a încăput într-un clopoţel de fontă,
de-ăla care se pune-n băţ de nikolau.
s-a pierdut de tot.
nu are rost să o caute cineva.
nu va mai fi găsită.
.
.
*vezi M. Ianuş
