Despre bagaje

1.pastă de dinţi, termoplonjon, perie, unghieră, săpunieră, gel de duş, haine bineînţeles, şlapi, prosoape, entuziasm, încrederea nebună că oricum va fi o vacanţă reuşită nu are cum să nu meargă totul minunat, bani strânşi cu greu fluturaşul de salariu e neîndoit ca o bluză scrobită, ţi-ai luat un aparat foto îl împachetezi şi pe el, pui beţişoare cu vată şi patru perechi de şosete, Bagajul de Voiaj, bagajul ce e lumea ta mignionă atunci când ai plecat într-alt loc

2.bagajul de cunoştiinţe cum se zice în cartea limbii de lemn, adică toate lucrurile urâte: toate meschinăriile, toate greşelile comise, toţi oamenii răniţi, de zeci de ori cuvântul tău încălcat, toate rahaturile cum se zice aici la mine-n garsonieră, ce ţi s-au întâmplat şi de multe ori te îmbâcsesc cu putoarea lor am sunat să fac o sesizare nu îmi merge netul vă rog să încercaţi să remediaţi situaţia eu plec în vacanţă m-am săturat de aceste neplăceri sper să am internet când revin

3.bagajul de nevroze bagajul de coşmaruri bagajul de neadevăruri din care nu mai ştii să selectezi compartimentul curat bagajul acesta subsidiar celui de mai sus cu care călătoreşti dintr-o relaţie în alta de la un om iubit la altul

4.oamenii ce devin poveri poverile ce devin oameni pe care nu îi mai poţi abandona

Azi nu am timp de bagaje. Azi plouă prima dată după mult mult timp vara asta cu aer fără aer s-a astâmpărat ca agitaţia mea după un gest tandru,

terapeutică mângâiere tot soarele ce mi-ar putea intra în casă. Autobuzele sunt albastre le văd pe geam tot un spaţiu albastru încadrează pagina albă Microsoft Word în care liniuţa pâlpâie e tic tac-ul aşteptări dintre cuvinte.

Sunt un om între două case. Una unde am desenat la trei ani cu culori pereţii holului, unde sunt lucrurile lângă care am crescut ele încă se prăfuiesc, acum în acelaşi ritm trântită uşa camerei ca şi în timpul vulnerabilei, cu brăţără de argint perioade de liceu, uşă trântitâ de dragul de a fi trântită atunci credeam că orice glas ridicat este un statement credeam că

şi atât.

Acum mi-e dor de cealaltă casă, o casă pe care încep să o construiesc din 1 septembrie e vorba de responsabilitate e vorba despre lucrurile grave pe care le declari cu ochii mari altei persoane aduni toată frumuseţea ce o simţi printre viscere – ca pe nişte firmituri de pâine de pe masă, e vorba de trezirea din miez de noapte pentru a verifica dacă nu e deja dimineaţă e bine când e 7 a.m.

Parcursul meu până acum când pare vârsta decizilor a crescut din bagaj în bagaj valize rozalii în valiză violet în valiză maro în valiză crem în valiză,

mai multă răbdare se adună vâscos în încheieturile gesturilor mai puţin grăbite mă întristează alte lucruri. Viaţa mea acum ca un ultim album lansat. Sunt cea mai recentă variantă şi îmbunătăţire a mea şi sensul încă îl caut, îl recuperez şi îl reconstruiesc, îl cred şi îl pun pe bibliotecă la mare preţ,

bagajele mele sunt bagaje de suflet iubirea mea de acum nu se dă cu fard şi se simte bine să fie ea, cred ca şi J. Lo că trebuie să rămânem real şi că e esenţial să nu ne corupem să nu cedăm să nu ne întristăm excesiv.

Mă simt ca într-un cântec mă simt într-un pridvor toamna mă simt creştină it feels better fără acele întrebări stupide,

iar un meci de fotbal la care nu ai fost, cutremure ori calamităţi în alte colţuri de lume, străini ucişi în atentate, chiar şi oameni din acelaşi oraş cu tine doborâţi de şoferi pe străzile pe care şi tu umbli, rămân bagaje temporare şi de ele te poţi despovăra

Mai e faptul că copilul tău te întreabă când iei salariul şi dacă îi poţi cumpăra o banană şi un ou Kinder şi atunci te hotărăşti să emigrezi în Canada, amintirea rămâne pregnantă ca o foame… palmele pe care ţi le-ai luat pe nemeritate de la simpli cunoscuţi, taţii care din prea multă timiditate sau tristeţe nu au ştiut să îţi spună că eşti un fiu iubit, mame care îşi fac bagajele şi pleacă spun că nu au chef să le deranjezi iubitul,

case care sunt ca nişte bagaje pe care nimeni nu vrea să le mai despacheteze

toamne ca nişte bageje uitate în gări infecte şi nimeni nu le mai vrea înapoi, anotimpurile iubirii noastre nu o expire niciodată îmi spun

Totul e un bagaj puţine se uită, bagajul meu e simplu şi comun în exterior el cuprinde scoici din mări moarte, trifoi cu patru foi de pe vremea când bunicul avea căruţă, coperţi de cărţi vechi cu poveşti, poze alb negru cu mama studentă la medicină, caietele primelor încercări, un tricou ce îl purtam mereu, talpa ruginită a unor patine, o bilă purpurie, un regret – îmi tăiasem părul scurt băieţeste sufeream la 13 ani prima dată pentru un băiat,

felicitarea cu o poezie de Rimbaud scrisă de Ramona eram a doişpea şi ne pregăteam să creştem, poză cu sora mea suntem mici ne îmbrăţişam corect şi sincer acum ne întâlnim ca două prietene la o cafea, flori uscate, conjugări pe le-am uitat în franceză, idei despre cum ar trebui să fie viaţa mea, vise despre cum a fost viaţa mea uşor gri şi marine vise, solzi rămaşi din ape triste, diplome de la regionalele de debate, mai multe nume pe care le-am avut, o coajă de nucă şi un ornament de Crăciun, chipul vag al unor oameni care au trecut pe lângă cu bagejele lor tenebroase ori luminoase, multe melodii şi sms-uri trimise Robert e la Marsilia o vreme, lumânări arse pe jumătate rugăciuni făcute la colţ pe stradă sau la coadă la shaorma,

ca un fel de talisman ceva de lemn ceva curat ceva ce nu se strică

azi am multe fotografii noi de developat

Îmi fac bagajul şi rămân