Zicea un personaj jucat de Meg Ryan în nu ştiu ce film că dragoste era atunci când taică-su a scos viermii din câinele lui şi nu l-a lăsat să moară
Eu cred că dragostea e
când tata o aşteaptă pe mama o oră jumătate, flămând şi cu masa aşezată pentru a manca împreună
când îi construieşti o casă şi o aştepti apoi să se întoarcă din alte braţe, în braţele tale
când nu pui sucul în frigider deşi e ca o apă dulce, clocită fiindcă pe Anca o doare gâtul
când nu poţi să dormi noaptea calculând cum să împarţi salariul ca să poţi cumpăra de toate copiiilor tăi sau nu dormi până nu îi trece febra sau îţi vinzi părul ca în romanul acela de demult
când dragostea e dragostea definită ca în Biblie îndelung răbdătoare când el o iubeşte la fel de mult şi cu un singur sân când ea îl iubeşte deşi sforăie cumplit sau a început să bea dacă-l lasă singur
când de abia aştepti să vină dimineaţa ca să vă întâlniţi
când viaţa de fapt devine o lungă reclamă cu oameni frumoşi şi sănătoşi iar la radio prinzi doar melodii faine
când iei decizia să îl iubeşti de acum încolo
când scriu rândurile astea doar fiindcă am nevoie de o ocupaţie
până ajunge
el
la mine
Comments
Danyel
frumos...dar cine-i el?
Eddie
Frumos! Mai ales referirea la Les Miserables(primul roman pe care l-am citit, si care imi va ramane in minte mereu) :)