Despre nume

Parte din gândirea mea magică, de fapt o fracţiune din ea,  completă este un platou de contradicţii şi neasortări ce nu mă jenez să le servesc la orice festin al socializării… este şi credinţa că toate fetele pe care le cheama Cristina sunt frumoase şi au neapărat o pereche de pijamale de satin verzi.

Cristinele în mod cert sunt mai speciale decât sunt băieţii – Cristi deşi nu ştiu din care film îmi aduc aminte de un in corpus Christi deci ar trebui să ni se prezinte numele cu o mare prestanţă attached… dar nu am uitat  încă de palmele transpirate ale unui cristi- coleg de bancă,  de care se lipeau fărâmele radierei poate şi particule de hârtie frizând epiderma.

Cred că sunt în majoritate brunete, cel mult un şaten deschis care să mai îmblânzească  ambiţia de care cred că dau dovadă… cel puţin aşa am început să cred când Cristina  H. a început să fişeze pentru orele de literatură, Voiculescu, Eliade, dadaism şi să devină bună la critică… şi cealaltă Cristina care era panteră destul pe coridoarele liceului, o curea destul de lată  maro fixa o talie rotundă şi exactă ca unei spanioloaice dintr-o telenovelă, sprâncene perfecte şi glezne disciplinate să poarte tocuri. În comparaţie cu cele două eu eram Ina, ce fixa în ora de latină o carte numită Ziua cea mai lungă şi premiile xeroxate ale colegelor şi se mulţumea să tacă, să fie o jumătate de nume.

Numele pronunţat cu dinţi perfecţi de reclamă Colgate cred că are ceva de mustrare şi de chemare. Desigur e tonul meu, deci neobiectiv, aşa auzit spus de alţii mă loveşte ca o zi de vineri când de fapt e joi. Nu cred că mi-am însuşit încă numele iar dacă m-aş duce acum într-un local, aş comanda un scotch  şi as spune că mă cheamă Moni nu cred că aş trezi suspiciuni.

 Mi-a plăcut cum suna pronunţat de americani în tabără azi vară, dar ei oricum îţi vorbeau îndreptat perfect spre tine de parcă nu ai fi priceput. Suna altfel şi rimelau numele, îl machiau puţin.

Nu ştiu cine mi-a zis că e un nume comun.Eu  cred că e special. Că e uns în referinţe mai nenumite şi mai alese, că are silabe tari şi probabil e pe grila cu cuvinte dificile a logopezilor, că e un nume serios.

( Întreb pe Radu pe messenger: ” Radu ce-ţi sugerează numele Cristina?” Radu raspunde : „Nimic.  Dana e nume de curvă” )

Şi probabil numele nu mai semnifică de mult nimic pentru alţii de când cu : sugar, baby, sweety, hey stranger…Mitică, Ionescu etc şi ne putem schimba numele între noi într-un spaţiu cyber and free, ca nişte copii de 5 ani gumele de mestecat între ei