„ Dragă sistemule”
Marţi, 16 februarie în şedinţa cenaclului nostru citeşte tânărul Alex Condrache, student la Facultatea de Filosofie din Timişoara. De această dată a adus prozele „ Dragă sitemule”, „ Nenea Egoismu”, „ Nokia 1100” şi „ Emo, fără breton”.
Asupra lor, primul se pronunţă Eugen Bunaru, care le încadrează undeva în apropierea textelor tinerilor americani furioşi. Se face simţit, neîndoielnic, în lecturile aduse, un ritm alert pe care puţini reuşesc să îl stăpânească, un anume magnetism, care te face să regreţi atunci când povestirea se termină. Poate, pe viitor, ar trebui încercată o proză de o respiraţie mai largă.
Ionuţ Ionescu apreciază simţul observaţiei, flerul intrigii, dialogurile bine articulate. Există în prozele nou-venite o subtilă poezie a absurdului şi un umor care aminteşte de Hrabal. Personajul din „Nokia” ar merita dezvoltat, într-adevăr, cu mai multă atenţie asupra legăturii dintre psihologia individuală şi descrierea exterioară, iar celelalte texte îşi câştigă valoarea prin pamflet.
Pentru Monica Stănilă textele de astăzi nu mai constituie o surpriză valorică – doar nu întâmplător Alex a fost premiat la concursul Pavel Dan. Şi ea este de acord că subiectele puse în joc ar trebui exploatate într-o proză mare, din care ar trebui valorificat mai mult umorul.
Ariadna Perhald este impresionată de personajul depresiv din „Emo, fără breton”, iar Alex Roşu de simbolurile reuşite şi de exprimările poetice.
Ana Maria Puşcaşu este de părere că proza câştigă foarte mult prin imaginile pe care le antrenează – de exemplu, deşi puţin diluată spre final, proza „Nenea Egoismu” are un început puternic, cu imagini bine conturate.
Ne dăm întâlnire săptămâna viitoare, atunci când este programată cu poezie Ariadna. Până atunci toate bune. Vă salut.
