hai (contrapoem)

pune-ţi mâna pe genunchiul meu şi hai

să ne privim până sub osul umbros din frunte

e cazul să fim mai serioşi

aici între atâţia morţi

nici nu mai ştim cine trăieşte care dintre colegii

de clasă au fost despicaţi

ca nişte peşti în ultimele ore

.

hai să fim mai responsabili

în unirii se moare – când sub osul umbros

îţi pregăteşti strategii

ştiu că te dor ochii şi genunchii mei sunt bolnavi

dar hai să lăsăm astea

 .

e timpul

 .

pricepi?

ultima dată am pus între noi o carte  

şi ochii ni s-au înroşit de aşteptare

acum o să mă desfac ca un bob (de pop-corn)

iar măruntaiele mele vor zvâcni

în comenzile vieţii

 .

o să mă adun ghem şi din poziţia asta

o să-ţi scot de sub mine

visele împăturate ca nişte prosoape de bucătărie

ca alea de se dau la mort

.

hai să nu mai fiu o perfuzie

pentru zilele tale ratate