Seara de 16.11.2017 a reprezentat un prilej pentru ca membrii cenaclului ,,Pavel Dan” să se reunească iar. De această dată pentru a arunca o geană peste poezia Denisei Ștefan, studentă în anul I la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, de atlfel și o nouă membră a cenaclului, și peste proza lui Florin Gherheș, membru mai vechi, care va debuta în curând cu un roman la editura Ariergarda.
Discuțiile au fost deschise de Eugen Bunaru, care a raportat cele două lecturi la două vârste literare/creatoare diferite, în cazul lui Florin Gherheș remarcându-se un anume exercițiu al scrisului, o bună oralitate, o fluență a frazei, toate servind ,,subiectul” prozei, (de altfel o proză f. scurtă), de asemenea o bună priză la o lume periferică, dar au fost ,,amendate” unele exprimări forțate, unele neglijențe de limbaj. E. B. și-a exprimat interesul pt. romanul anunțat al lui F. Gherheș. În ce o privește pe Denisa Ștefan, E. B. a opinat că textele/poemele ei sunt elocvente pt. o etapă, pt. o vârstă a începuturilor creatoare, fiind sesizabile sonorități, tonalități și unele elemente de retorică, amintind de discursul romantic, de asemenea existând și o fascinație a cuvintelor mari, a unor versuri cu ton de sentință. Au fost însă remarcate și imagini, și versuri reușite, și o anumită resprație largă, de forță, a unor poeme (ex. Oamenii), elemente care, în opinia lui E. B., sunt premise reale ale unui viitor drum poetic interesant, authentic. S-a făcut și recomandarea unor lecturi care să ajungă la poezia generațiilor mai noi, desigur prin poeții exponențiali.
Colajul de 5 poezii adus la cenaclu de Denisa Ștefan, format din ,,Adâncuri”, ,,Mâini târzii”, ,,Vârtej”, ,,Oamenii” și ,,Nimeni” a stârnit, în continuare, multe discuții, fiind semnalate, de toți cei care s-au exprimat, reminiscențe și clișee ale curentelor literare trecute. Chiar și așa, poemele s-au dovedit a avea un ,,feeling” poetic care nu ar fi putut trece neobservat. Textele Denisei au fost comparate cu un ,,strigăt social” de către Patricia Ciurdar, cu precădere în poemul ,,Oamenii”, care e compus, în mare parte dintr-o serie de dihotomii constante. E ,,o poezie foarte deschisă”, dar în care sunt folosite ,,cuvinte mari”, uneori, greu de susținut la nivel de formă, conform celor afirmate de alte voci. Alex Higyed a considerat poezia Denisei ca având o ,,exprimare greoaie”: ,,Și mă ține acolo de bună voie și nesilit de nimeni” din poemul ,,Adâncuri”.
Ana Pușcașu a fost surprinsă de selecția textelor, întrucât Denisa se află la zi cu literatura anilor 2000. Aceasta a afirmat despre poezia Denisei că are forță, însă o forță ,,înnăbușită” prin aglomerația de cuvinte și întrebări retorice și și-a exprimat dorința de a citi și alte texte de-ale ei actuale.
Unul din versurile preferate de public, per total, a fost cel menționat de Eugen Bunaru la începutul analizei pe text și anume: ,,respirația-mi sclipește în întuneric” din poemul ,,Vârtej”, iar titlul cel mai bine receptat a fost ,,Mâini târzii”, datorită alăturării originale de imagini.
În timp ce Marinel Oprea a considerat unele poeme ca având ,,nucleu poetic’’, unele păreau să nu aibă sens, conform celor menționate de acesta. Alexandru Colțan, pe de altă parte, a remarcat violența de limbaj și un ,,hipersensibil atrofiat” de conglomeratul de cuvinte și imagini.
La nivel de proză, textul lui Florin, mai vechi de această dată a uimit din nou prin originalitatea perspectivei, după cum a afirmat Ana Pușcașu, dar, a pierdut pe cea de-a doua pagină după cum a sesizat Alexandru Colțan, ,,întrucât efectul prin aglomerare” a diminuat din curiozitatea și implicarea cititorului în text.
Patricia a comentat că sunt ,,prea multe descrieri” și i-a recomandat să includă mai mult umor în text pentru a-i menține intensitatea. Eugen Bunaru a adăugat, de asemenea, că e sesizabil faptul că textul e unul mai vechi, întrucât mai trebuie cizelat și ,,scuturat” de unele exprimări mai greoaie, care împiedică curgerea firească a textului.
S-a discutat despre modul în care dialogul veridic câștigă în text, dar, pierde, fiind sufocat de descrieri. Într-un text scurt pot funcționa, dar într-un text mai lung ar fi mai greu de integrat.
La urma urmei, ,,ca experiment narativ” e binevenit, dar, textul n-ar rezista ca întindere mai lungă, după cum a afirmat Ana Pușcașu.
Odată părerile exprimate, Denisa Ștefan și Florin Gherheș au mulțumit pentru critica constructivă adusă, iar membrii cenaclului au promis să se reunească pe 21.11.2017 la lectura Anei Pușcașu și a lui Alex Higyed, care vor citi poezie.
A consemnat Roxana Diaconescu
