A trecut şi LitVestul, ediţia 2023, un festival internațional, ,,fabulos”, de poezie, marca Tudor Crețu & Biblioteca Județeană Sorin Titel, eveniment care a inclus și câteva voci poetice paveldaniste; am descins, apoi, în final de săptămână, pentru câteva ore memorabile, în minuscula, dar minunata stațiune Comeat (o putem numi, fără ezitare, așa), într-o formație de cvintet (firește, laolaltă cu micuța și fermecătoarea Daria). Grație Proniei, ne-am putut bucura de o după-amiază superbă de toamnă, amintindu-ne nemuritoarele versuri argheziene: niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru iubitor … Amfitrion ne-a fost blândul și rafinatul, și, nu mai puțin, insurgentul poet Petru Ilieșu; ne-am grăbit, apoi, spre Muzeul de Artă, la întâlnirea cu ilustrul poet nord-irlandez, Paul Muldoon. Aici, paveldaniștii noștri, Delia Costea și Vlad Ciurescu, s-au bucurat de o participare activă, acordându-li-se, fiecăruia, onoarea de a citi, în compania oaspetelui special, câte un poem propriu, tradus în limba engleză.
În aşteptarea FILTM-ULUI (25-28 oct.), a jubileului Forumu-lui studenţesc şi, coincidență fericită, a lansării Antologiei ,,Pavel Dan” – 65, (anunțată pt. data de 26 octombrie, ora 19,oo, la C.C.S.T.), Cenaclul Pavel Dan merge, şi el, mai departe, merge înainte. Cu mici hopuri, uneori, dar și cu o tenacitate, cu o evoluție, constante și evidente, atât prin prestația tot mai consistentă a grupării ca atare, cât și a fiecărui ,,component” în parte. Nu mai târziu, decât joia trecută, în seara tradițională de întâlnire cenaclieră, o surpriză frumoasă, mai mult decât o oarecare promisiune juvenilă, a venit din partea Mirunei Todor, ,,bobociţă”, studentă, adică, în anul I, la Facultatea de Litere, Engleză-Română, a U.V.T. Îndrăzneala limbajului, a sintaxei, pigmentarea inspirată a textelor cu inserții livrești, dar și – foarte important! -, controlul lucid, cel mai adesea, al scriiturii sunt, efectiv, argumente, premise convingătoare pentru o elocventă vocație şi o previzibilă, așteptată evoluţie în continuare. O a doua lectură, în aceeași întâlnire (joi, 12 octombrie), i-a aparținut Laurei Ceica, (revenită, după ani buni, la Pavel Dan), autoare, deja, a două cărți de poezii, având, deci, o experiență a scrisului, tributară, totuși, uneori, în lectura textelor mai vechi, unor reminiscențe de discurs ușor patetic, pe alocuri romantic, romanțios, lansată, însă, cu aplomb, de ceva timp, prin cenaclul Helion, în arealul literaturi SF. Poemele cu această tentă au fost, de altfel, apreciate unanim, în analiza colegilor. Aceste poeme pun în evidență o nouă dimensiune tematică, o scriitură sigură, o bună știință a derulării și tensionării discursului, cu efecte poetico-epice pregnante, sugestive, care configurează o altă fațetă creativă a Laurei Ceica, reprezentând-o în deplinătatea înzestrării sale, mixată cu tehnici scripturale noi, specifice genului.
Ceva mai jos, citind poemele ambelor protagoniste, veţi avea prilejul de-a vă forma propriile impresii.
A consemnat E. B.
LitVest, 3 oct. 2023. Poză de grup de la întâlnirea cu poetul croat Marko Pogacar, Biblioteca Judeţeană Sorin Titel. Amfitrion- scriitorul Tudor Crețu. Au citit și poeții paveldaniși prezenți.
La masa poeziei și a dialogului cu Marco Pogacar. A citit poeme din volumul Ucenicul soarelui.
În dialog cu poetul Petru Ilieșu, la Fundația Umanitară de la COMEAT – 7 oct. 2023
Joi, 12 octombrie. Au citit poezie Laura Ceica şi Miruna Todor. Două generații! În aceeași sală de cenaclu. Tocmai împlinind 65 de ani!
Seară frumoasă de poezie, dar și de absențe notabile… Pe bază de gripă! Atenție, tuturor!
Deși poza e (involuntar) blurată, îi recunoașteți, desigur, pe fiecare în parte. Au comentat profesionist. Analiză pe texte,la fix!
Se notează pe marginea textelor citite. Se și zâmbește. Unii abia se văd… Anastasia vă puncta atent şi nuanţat!
Cele două protagoniste atente la opiniile celor de vizavi. Invizibili ca într-o proză SF. Octavian Hrișcă urmărește pe telefon. O fi început meciul România -Belarus… Știm cum s-a terminat!
-Delia Costea zâmbește fotogenic. Apoi, va vorbi pertinent și analitic despre textele citite. Propune folosirea microfonului. Doar pt o audiție mai clară… Dl. Moisi domină cu privirea…
Izabela se pregăteşte pt. o scurtă şi densă exegeză…
Laura Ceica
Călător
pe întuneric călătoream prin Absina
cu hugotrenul – pasărea de piatră a văii –
printre reliefuri violacee
curcubeic disonante
te-ai apropiat tu
– umbră joasă –
să-mi furi un simplu zâmbet călător
însă n-ai știut că așa te vei alege și cu un sărut
până când pletele tale vor mai curge peste solzii diamantini ai zorilor
eu voi fi făcut cenușă
niciodată noaptea nu se lasă fără să ceară o jertfă
doar inimile calcinate
la răsărit
vor mai bate spasmodic pentru câte-o secundă
fărămițându-se apoi printre pietre
cu penele tale albăstrii
mi-ai ridicat aripi de pasăre măiastră
Ilustrație de Laura Ceica
Inelul
lui Larry Niven și Lumii sale inelare
suntem locuiori ai Lumii Inelare
suntem tăcuții gardieni ai florilor-oglindă
ai vampirilor albi
ai Copacului Vieții
dezvelim sori
de pătratele lor de lumină
și ciocnim galaxii la întâmplare
ca niște pahare cu șampanie
cu o holocarte sub braț
colindăm
zidul inexorabil al inginerilor vii
ale căror suflete
încă mai cântă imnul creațiunii
Laura Ceica
Laura Ceica
Profețiile de pe Venus
“Zurbaion Ocanion e poetul venusian abia șoptit, abia auzit. Noi suntem locuitorii din Ru: Omania, Omar, Omnion, Oseche, noi care-l adorăm!
Ca un Maestru el cântă odisee stelare, ca un Maestru el dezbracă spații și le încălzește.
În traista străvezie de după gâtul său, stă apa puțurilor violete de unde se adapă hornii cei cenușii, iar noi o cântărim.
De sub pământul acru, răzbat florile cerului cu coarne pestrițe, ridicând creste de peri galbui -străvezii.
Unde pe lume mai e atâta abundență ca la noi?”
“Zurbaion Ocanion a zis înainte de a pieri vederii: <<În lumi murdare m-am scăldat>> iar porrii, călugării adâncurilor, i-au grăit:
“O tu mare Maestru, mare Kana, tu ce ai învățat tapas (tehnicile iluminării), tu ce ai mâncat Mura Grăitoare (fructul înțelepciunii și al cunoașterii), tu ai deschis porțile lumii lui Ru, lumii lui Ai și a lui Ka, către cerul de dincolo de stele!
O tu Eliberatorule, fii binecuvântat!”
(Poeme de pe lacul Tinkata)
În venusiană sună puțin diferit, mai ales că limba lor nu se articulează, ci se suflă sau se fluieră, însă în esență e cam aceeași poveste.
Am descoperit aceste texte străvechi, ascunse într-o peșteră de pe vechiul continent Ru, în căutarea unui dispozitiv de telecomunicații pierdut în atmosfera planetei. Dacă sunteți curioși sau sceptici vis-a-vis de autenticitatea lor, verificați în Arhiva zborurilor apropiate, martie 16, 2140, a 78-a expeditie de susținere și colonizare venusiană, nava Star V.
Ilustrație de Laura Ceica
Miruna Todor – Poeme
Întâia
I.
Când nu pot scrie
mă strâmb cuvintelor ameninț cu internarea – angoasă
fardez steluțe colorez – furie
mănânc prost stomac mașinist – invidie
că alții pot scrie,
eu nu.
II.
Cuvintele umaniștilor sunt colții garsonierei ce-mi râșcâie burta de paianjen – copiii nenăscuți rostesc psalmi vocalelor – A – ai scris mai bine, O – poemele, I – în primul sfert al furiei domestice, U,E – care s-a încheiat atunci când m-au răpit vestalele din colivia mirilor infernali.
Manequin K.
„Dacă literatura nu te vrea,
Problema tot ar sfârâi-n bucătărie”,
molfăie Mefistofel herniile de creier.
„Ai putea să faci bani ieftin,
căcălău,
stând ca un manechin ultra în față la calculator”
căci orice bărbat are un membru pentru-o mamă
și o lesă ombilicală,
un picior în gură, cu care să te joci.
Manechinul a coagulat o pânză,
nu bea, nu fumează,
are ritm cardiac de balenă albastră.
„Ești nebună de moarte cu sticla-n mână?”
dar l-am citit pe Thomas și moartea nu e stăpână.
Copilărie
I.
Casa Mirelui Infernal este încă un reflex mecanic – tot o gură de mac, O-amforă, U-lună cu popor dințos ce tropăie în stupul ochilor cu picățele – rafinamentul matematic pentru catedrale și nave ce se coboară – de neatins.
Secole, A-vieți de ani de veacuri, tot nu au găsit.
În mine e lăcașul copilăriei tale.
II.
Prin cincisprezece am burdușit băgăjelul, am saturat catalogul mofturilor intelectuale cu liniște – prin șaisprezece am alunecat pisicește, un ghem tare, am pușcat sticle și-am trântit uși, cap-cap tare de calorifer; ochii pisicești se roteau precis precum carnea la rotisor – prin șaptesprezece am cusut și am cules, am molfăit când pastila când bomboana la stomac nemâncat. fără mare mă rostogolesc – spre optsprezece se ridică lacul…
Eu la douăzeci – nu există.
III.
Copil-femeie cu suflare de pădure,
Vampiră cu lux, bijuterii de apă,
S-a pogorât dintre lapisuri inițiată –
E sezonul succeselor instituționale.
Agnese sărută
cruciulița dintre pânzele de păianjen
mânjește
tavanul coagulat de lapte
mușcă
arterele fontanelor mecanice
cu guler și minte matematică
pentru a fi publicată în Scripturile de instituționalizare.
*
Muncitori de daltă o sculptează cu pântecul de mare
Poeți cu rabia rimei îi scuipă în palme
Sfinți poticniți între jigniri
Așteaptă alunecarea conglomeratelor știința navelor & vorbelor
a ființelor de pe pereți
credința
foamea
oamenii
amenințători …
*
Vrăjitorilor, vreau ca ea să fie regină –
„Vreau să fiu martira dimineții
cu piciorul nemâncat în sarcofagul închiriat
cu ghirlande atârnate gură-n-gură.
Să scot sfârcurile din cuvinte
și mai ales-
să păzesc goliciunea copiilor mântuiți.”
Fără îndoială, Sant’ Agnese in Agone nu a intrat în antologie.
Ați hali orice
azurit între sprâncene, acuarelă peste pleoape,
vă poticniți regește printre cârpele de artă,
voma de pe trepte cade peste buclele lui Nero –
obrazul abatorului fumegă-n creație
gura de ecuație cu poster-de-perete
X este X nu este artist & lingvist & preot & poet
între coastele de alfabet corporatist
B – binoame behăiți
C – cuminte și concret
D – despre coji de ochi și scoci
E – eu sunt de vină că nu înțeleg eu sunt de vină eu
până aici
ați hali orice.
