In memoriam TRAIAN DORGOȘAN
S-a născut la 30 iulie 1935, în Secusigiu, jud. Arad. A fost membru al filialei Timișoara a U.S.R. A urmat Studii la Facultatea de Arte Plastice și la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. A fost bibliograf la Centrul de librării Timișoara (1957-1962), corector la cotidianul Drapelul roșu (1962-1965). A funcționat o vreme ca profesor la Liceul din Recaș, îl aflăm și ca pedagog școlar la Liceul Industrial (de construcții) nr. 8 din Timișoara, unde se bucură de susținerea directorului Aurel Berinde, un inginer iubitor de literatură și artă, iar, mai apoi, nu pentru mult timp, se va afla într-un microunivers al cărților, îndeplinind funcția de bibliotecar la Fabrica de pâine. În anii nouăzeci, a fost aniversat, ca rege al boemei timișorene, la prima ediție, de mare anvergură, a Festivalului Saltimbancilor, în regia lui Diogene Bihoi. La începutul anilor 2000, din inițiativa și în concepția lui Cornel Ungureanu, directorul de atunci al Teatrului Național ,,Mihai Eminescu”, a avut loc în foaierul instituției un spectacol de poezie susținut de actorii T.N.T., dedicat poeților, prezenți în spectacol, Șerban Foarță, George Astaloș și Traian Dorgoșan. A publicat poezii în revistele: ,,Scrisul Bănățean”,,,Orizont”, ,,Luceafărul”, ,,Tribuna”, ,,Contemporanul” etc.
S-a stins sâmbătă, 8 iulie, cu trei săptămâni înainte de a fi împlinit senioriala vârsta de 82 de ani, în localitatea Gătaia, unde a și fost înmormântat.
Traian Dorgoșan a fost și a rămas prin cele 3 volume de poezii publicate ,,un poet neoreomantic cerebral, stăruitor în forme fixe, cu vibrații de factură superioară”, așa cum, inspirat, îl aprecia Alexandru Jebeleanu pe coperta patra a cărții, Cellalt geamăn, cu care debuta, în 1972, sub sigla Editurii Facla. Au urmat Pasărea albastră, Editura Facla, Timișoara 1979, și Circusparada (antologie, cuprinzând și câteva poeme inedite, realizată de Lucian Alexiu), Editura Hestia, Timișoara, 2000.
Îl întâlnim, de asemenea, în mai multe antologii de poezie: Efigii, Editura Facla, Timișoara, 1968 (prima antologie, ,,culegere literară a unui cenaclu studențesc”, Cenaclul ,,Pavel Dan”, pe atunci cu numele Cenaclul Literar ,,Excelsior”, sub îngrijirea criticului literar Nicolae Ciobanu), Poeți din Banat – Cele mai frumoase poezii Antologie de Marian Oprea, Editura Brumar 2011, Piper, scorțișoară, dafin, vanilie Antologie de Marian Oprea, Editura Brumar 2013, Cuprins sau Un fel de Imperiu Antologie de poezie a Cenaclului ,,Pavel Dan” de Eugen Bunaru, Editura Brumar, 2014.
Poezia lui Traian Dorgoșan, respirând undeva, în spații eterice, aflate, parcă, sub aripa geniului barbian, alteori evocându-ne o modelare prozodică în siajul unei tonalități de tip arghezian, și-a dobândit un aer de atemporalitate, de transcendere a concretului imediat, dincolo de orice contexte, mode și tendințe literare, deseori pseudoinsurgente și pasagere. Ca orice demers liric autentic, aventura scripturală a lui Traian Dorgoșan, totuna cu arta sa poetică, survolează o adevărată hartă a trăirilor umane dintotdeauna, demers în care talentul/inspirația, cultura și rafinamentul tehnic se îngemănează fericit în versuri și poeme memorabile, unele ‒ adevărate piese de virtuozitate, de incantație lirică și profunzime ideatică. Deși cvasiignorat, uitat de topuri și ierarhii literare, departe, dintotdeauna, de veșnic agitata viață și lume scriitoricească, Traian Dorgoșan rămâne, totuși, poetul prin definiție. O astfel de poezie, precum a lui, își va găsi, mereu, undeva-cândva, cititorul meritat, cititorul discret, cititorul devotat poeziei înseși, dincolo de – reiau ideea – mode, tendințe și generații. Cu ani în urmă, Șerban Foarță spunea: ,,Ca toţii boemii (Tudor George, Pâcă ş.a.m.d.), Traian îşi compensează propriile-i dezordini prin ordinea strictă a sonetului perfect. (….) La şlefuirea unora dintre poeme, am fost martor (auricular), căci, recitându-le (fireşte, prin locante), revenea asupra unor versuri, le repeta întrebător, le retuşa. Le scanda nu fără o emfază, în stil uşor vetust şi nobil, dar şi cu o anume detaşare, de parcă n-ar fi fost ale lui proprii. (….) Cum, din păcate, viaţa literară este injustă şi ingrată, Traian, care n-a dat din coate, este aproape un poet uitat. Şi, totuşi, el a scris, de pildă, acest sonet octosilabic: «Bătrânul demon, plictisit,/ îţi ctitorea în vis biserici/ cu turle, clopote şi clerici,/ cu lespede de plumb topit// pe care, dreptnecredincioasă,/ îngenunchiată pe altaruri/ să-aştepţi nemeritate haruri/ în fumul iute de pucioasă/ de parcă-ncercănând în nor/ un verde ochi de stea polară,/ purtând un mag rătăcitor/ ce-ţi va vesti, grozav de trist,/ că tu – fecioară-a doua oară ‒/ vei zămisli pe Anticrist.»”
Pentru mulți dintre noi, Traian Dorgoșan, poetul și omul, prietenul, încă trăiește, acum și aici, personaj fascinant-halucinant, ignorând timpul și normele lui, ca de altfel și în propria-i viață, în pelicula filmului Boemă de Timișoara realizat de Gelu Șfaițer, după o idee de Tudor Crețu și Daniel Vighi, producător Brândușa Armanca.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
Eugen Bunaru
