In Memoriam
VASILE RODIAN (21 sept. 1949-9 ianuarie 2025)
Născut la 21 septembrie 1949, la Crângeni, județul Teleorman, VASILE RODIAN (Vasilache RODIAN) a absolvit Școala profesională Construcții Timișoara și Liceul Filologie- Istorie (ColegiulBănățean), Timișoara
Și-a desfășurat activitatea profesională la Regia Autonomă de Transport Timișoara (1966-2010),
Membru al Cenaclului „ Pavel Dan” Timișoara, a colaborat la publicații precum:
”Orizont”, ”Forum studențesc”, ”Oltart”, ”Thymes”, ”Argeș”, ”Lumina”, ”Poezia” șa.
A debutat în 1991, cu volumul de poeme Jefuirea templului.
A publicat numeroase cărți de poezie și proză: Reconstituirea anarhică, poezie
(1996); Surâsul potecii ascunse din Babilonia, versuri (2003); Sigilii, peceți, versuri
(2006); Calendarul nisipurilor și al ierbii versuri (2007); Plecarea din muzeu, versuri
(2015); Criza portretului, versuri (2018); Solitudine la marginea ceții, versuri (2020); Movila
caselor albe, proză scurtă (2021).
Este prezent în antologiile Piper, scorțișoară, dafin, vanilie, coordonator Marian Oprea,
2013, poezie; Cuprins sau Un fel de imperiu, coordonator Eugen Bunaru, 2014, poezie; Sexul
frumos, coordonator Marian Oprea, 2015, poezie; Peisaj în devenire, coordonator Marian Oprea,
2017, poezie.
Prezență discretă, aparent fragilă, de o rară delicatețe sufletească, VASILE
RODIAN rămâne în amintirea tuturor ca un poet delicat, creator al unui univers liric subtil, plin
de originalitate.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
*Preluare de pe site-ul Filialei din Timișoara a U.S.R.
Trei poeme de Vasile Rodian
Plecarea din muzeu
Așa cum sporii duși de vânturi și păsări
În căușul palmelor într-un balet metalic monezi de 25 de bani
Ce-a fost o să mai fie
Le arunca ocheade studenților care coborau la stația Abator
E frunușică taxatoarea cu biletele ei de 25 de bani
Dincolo de geam printre frunzele de plop curtea larg betonată
animalele mânate ca la un la revedere se miroseau cu cozile ridicate
și totuși veteranul în saltul lui reuși să se prindă de bară
în tramvaiul cu uși manevrate manual
bătut pe umeri de cei tineri: mă cam lasă balamalele
cursanții de sub soare era o scurtătură printre străzile cartierului
uite nebuna! ea în halat cu flori prinse în păr
pupați în cur pe comuniști, v-au băgat în blocuri
mie mi-au luat casa
în fața vitrinei cu cărți grupul de bucureșteni se terminase expozeul
unul cu brațele ridicate ca într-o decolare
în partea asta de țară se trăiește bine, poezia lor…
bat clopotele
în localul din centru coaja de lămâie din pahar
vocile anilor în care te-a primit lumea
nu mai e Allende am găsit un tunel secret
La ieșire un filtru al gărzilor
în recuperările frescei, partea cea mai netedă a porthartului.
Corpuri în ceață
Și de e cald și de e frig
ca o creștere din vină
un surâs cu labele pe nisip
efectul impermanenței
după luarea primei vieți
n-avem scăpare
între îngeri și animale
în Cartea găurilor hermetice
noi sau alții
un repaos în fâlfâiturile din steaguri!
îmbrâncelile prizonierului
ce-ai făcut cu viața ta
dcă nu ești erou
n-ai dat în stânga în dreapta
vine o vreme îți faci cruce
cât a putut omul să ia din om
vezi curse la atâtea niveluri
un războu o cetate de cucerit
la final doar câțiva pun ștampila
P.S. Vizionați, pe youtube, filmul Boemă de Timișoara. Îl veți reîntâlni pe poetul Vasile Rodian.
