în timp
ceva se adună în mijlocul podelei cu sau fără tine
chiar dacă dai cu aspiratorul în fiecare sîmbătă
dacă ai găsit în sfîrşit aici un dulap încăpător
şi rafturi pentru cărţi
dacă aştepţi încă un coleg sau o colegă
pentru camera rămasă liberă
care-i sperie pe toţi
deşi n-ar trebui
aici se adună un monstru de cîrpe
care nu te-ar putea înghiţi
se adună un uriaş de hîrtie făcut cocoloş
un căţel răsucit din cabluri şi prelungitoare
care n-are nici un fel de lătrat
nu trezeşte pe nimeni
nu împiedică pe nimeni
e doar animalul de companie al camerelor
unde locuiesc oameni singuri
iar oamenii singuri locuiesc peste tot
antidot
scările rulante care îţi masează tălpile
fără să urce sau să coboare
metroul care se leagănă ca o gondolă
grădiniţă în vagon
pentru puşti şi puştoaice de un an
care vor să vadă ce ai în poşetă
imagini cu copaci roşii albaştrii violeţi
în loc de pavaj
o respiraţie proaspătă într-o ţigară sau prima oră
învelită în cheesecake
un angajat al băncii zen care schimbă destinaţia tuturor bancomatelor
ele vor livra de-acum înainte
îngheţată şi bomboane pe card
în timp
insomnialand wonderland
chiar şi asta e o prelungire a venelor noastre
deşirate lent pe sub scaune
Cătălina George
(am ales un text care n-a mai apărut pe nicăieri şi pe care l-am scris după ce mi-am încheiat volumul)
Comments
Moni Stănilă
e un text bun, imi place mult mai ales că acum îmi merge pe un fond de-ăsta de personaj al poemului tău