Revenim (ne asumăm întârzierea…) cu producțiile poetice, compuse ad-hoc în seara de 24 octombrie, în urma tot mai îndrăgitului joc de scriere creativă, propus de membrii prezenți ai cenaclului. Publicăm, totodată, și grupajul de poeme semnate și citite, în aceeași seară, de Floricel Bogdan, unul dintre protagoniștii serii, alături de Vlad Ciurescu, care, însă, … a uitat să trimită textele citite spre publicare.
Poemele propuse de Floricel Bogdan au fost receptate și comentate, per ansamblu, într-o notă pozitivă, semnalându-se o evoluție evidentă față de lecturile anteriore. Vizavi de grupajul de texte citite de Vlad Ciurescu, părerile au fost mai împărţite, existând, pe lângă aprecieri pozitive, ba chiar superlative, și unele rezerve, unele accente acid-critice vizând o anume abstractizare și unele scăderi în substanța și coerența discursului poetic. Așadar, comentariile nu au făcut rabat de la spiritul critic, propunându-se, ca de obicei, în toiul dezbaterilor, recomandările și sugestiile de rigoare. Asumate, ca atare, de cei doi autori, cărora le-a revenit cuvântul final. Au participat: Miruna Cotarcea, Dan Spătariu, Marius Dimcea, Robert Banu, Cosmin Dragomir, Marian Oprea și Octavian Hrițcu. A moderat Eugen Bunaru.
Iată cuvintele propuse pt. a fi folosite – obligatoriu – în poeziile compuse în cadrul exercițiului de creative writing: blugi, crepuscul, decolteu, bordură și galaxii. Citiți și dați note! Nu credem că veți fi dezamăgiți/dezamăgite. Dimpotrivă.
A consemnat Forum studențesc
Creative Writing
Dan Spatariu
Romantism stârnit
Beau toamna
Din pahare de crepuscul eu blugi slim fit
Tu decolteu cu frunze ruginii
Borduri nerușinate sfidează minuscule infime
Galaxii
Marius Dimcea
Vaca Domnului
Copilăria mea la crepuscul
Deschid cărțile de istorie mereu la aceeași pagină
9 9 9 întors ca o galaxie
Ce poartă mai mereu blugii rupți
Copilăria mea pe bordura din fața blocului
Unde mormane din coji de semințe
Acopereau drumurile bătătorite de Vaca Domnului
Copilăria mea decolteul purulent al uitării
Atunci când pe fișa medicului
Scrie neinteligibil alzheimer
Miruna Cotarcea
***
am alergat cu disperare spre a ajunge
la o infinitate de borduri
toate aflate în galaxia sufletului tău
alunec în acest crepuscul care mă obligă să inițiez
încă o zi fără tine
ascund firimituri din tine
în blugii ale căror țesături le-ai umplut
de ardoarea amprentei tale
si-n decolteul care poartă încă
semnele mușcăturilor animalice
cu care mi-ai cusut carnea
ce-mi poartă sufletul
Dragomir Cosmin
După o seară paralizantă
Crepusculul dimineții îmi arde retina
Haine aruncate, bluza pe scaun, ciorapii pe noptieră, blugii încă pe mine
Decolteul mă duce cu gândul la bordura rece unde
Mi-am injectat haotic toate drogurile de care dispunea boschetarul galactic
de pe strada mea
Floricel Bogdan
am prins răsăritul singur
îmi vine să-mi rup blugii și să mă-ntind pe bordură
să-mi acopăr de rușine fața
să nu fiu asaltat de crepuscul
mai vreau să rămân sub lumina calmă a nopții
să privesc fărâmele de galaxie
care nu-mi judecă acțiunile comise la prea mult alcool
Andromeda nu se supără că-i privesc adânc în decolteu
nu m-ar lăsa singur în strada goală
dar trebuie să dispară
e acoperită de o nouă zi
un nou șir de rușine
Poezii citite de Floricel Bogdan
***
mâna atinsă și carbonizată
a scăpat cuțitul
sub lamă pătrățelele din calendar
se transformă în pastă de corector
nu poți vindeca rana
doar să schimbi culoarea crustei
să camuflezi puroiul
acetona nu poate acoperi
urmele de plug de pe țesutul secat
pasta nu se face îngrășământ
adaptează-te
maschează mersul șchiopătat
continuă maratonul
până vezi norii
poate acolo ploaia îți va străpunge pleoapele
***
smulsă din fragmente de atlas
chip de lut și oțel cioplit
expus la graniță
pierdut în muzee și agende de tipar
Matei 5:28* e o subestimare
te-am profanat/sanctificat/brutalizat
sub domul osos cu vitralii rozalii
sinapsele îngenunchează în fața statuii plăpânde
în doliu funerar
coapse tocite de unghii și dinți
marmură șifonată de mâini în exod
luciu de salivă pe extremități
încovoiate/schingiuite
sub așternuturile pătate de insomnii
ce privesc creștinește în linie dreaptă
să nu alunece în hainele de vară târzie
purtate cu încredere de-aproapele
privesc în sus/în zig-zag
oriunde altundeva
să nu uit că privesc un om
* Matei 5:28: “Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.”
periferie
Unde orașul e brusc ghilotinat
din corp țâșnind ocazional trenuri
borealul electric nu mai are monopol
ghemuri de stele reapar
pot, în sfârșit, să-și plângă razele.
Pe câmp – înșirate uniform
cadre de stepă
siluete pe planșă
negru pe negru
în depărtare un picior de sat
încărcat de amperi
bruiază uniformitatea nopții
***
fascinant cât sunt de maleabil
– nu că mâine am laborator
– nu fi prost că-i gratis, hai la cămin
caleidoscop din zgârieturile de pe ecran
urme de cometă-n colțuri
șervețelele umede ca gingiile-n sevraj
nu pot șterge amprentele dinților de pe gât sau
alura ta surprinsă de coada ochiului
din fiecare trecător
dar nu contează –
străzile sunt pline de sclipici acum!
pedalatul până-n Ronaț nu mai este deprimant
poate prind puțină inspirație
un epitet în fiecare calorie arsă
combustibil ness și supă la plic
dietă de student presat în cerc vicios
săptămâni identice
cursuri disociate
pauze pierdute pe scări
naveta blestemată pe lângă Bega
ajung mâine
***
când te enerva un român ne numeai конченые суки
lipsa de coloană vertebrală de peste Prut
te îndepărtează și mai mult de blocurile staliniste
unde hrișca era mai dulce
de-aia o mănânci goală
poate așa se umple dorul din inima cu ritm haotic
atacurile de panică autohtone –
singurul lucru de care corpul își va aminti când vei auzi de România
printre bârfele colegilor de cercetare
alte numere prime alienate
în căutare de noi metode de manipulare cu limbaj de lemn
poate așa vei uita mirosul de Marlboro Roșu
cafeaua nu va mai rezulta în apel la 112
primăvara nu va mai avea gust de scrum
ai fugit cât ai văzut cu ochii
ai luat fiecare pluș carbonizat
fiecare act de neglijență al părinților
pe fiecare băiat care te-a păzit câteva luni de singurătate
pe fiecare fată care ți-a reconfirmat sexualitatea
fiecare ambalaj drăguț
fiecare graniță
le-ai pus pe toate în jurnal
continuă până rămâne fără pagini goale
împachetează tot
***
aș vrea să pot marca definitiv pământul
să devin o urmă pe scoarță
explozie
bucăți de creier pe tavan și pereți
amintiri și emoții cristalizate
cioburi minuscule ce-nțeapă talpa
șiroaie de lacrimi
deltă pe câmpie
plăci tectonice zguduite de
vibrațiile strigătelor și hohotelor
sufocate în perna mușcată
urme de dinți tranșee uscate de
sângele filtrat până la
nucleul de materie cenușie încins
să rămână ceva pe pământ
orice
să nu fiu scrumul din chistocul stins
ras la primele particule de rouă
sau de la radiațiile răsăritului
atom despicat ce nu pocnește
nor ce se destramă pe cer
