Înserare de început de lună: 6 aprilie 2023. Pe străzile oraşului, ici colo, câteva siluete zgribulite par alungate, care încotro, de ultimele zvâcniri ale unei ierni care încearcă să-și revendice, pe utima sută de metri, statutul pierdut al unui anotimp aproape uitat în pastelurile lui Vasile Alecsandri și George Coșbuc.
Și, totuși, în aceeași seară, începând cu ora 17:30, librăria ESOTERA , într-o ambianță ofertantă (ca și cu alte prilejuri similare) s-a dovedit a fi amfitrioana, de bun augur, a Primăverii Poeziei Tinere, a poeților pavelaniști: Janeta Iuga, Marius Dimcea și Răzvan Stoicovici, care s-au desfășurat liric, cu brio, în fața unui public cu adevărat iubitor de poezie și generos în aplauze binemeritate! Succes, la care și-a adus aportul, din plin, fundalul muzical datorat lui Costel Baboș, el însuși scriitor de primă mână și, iată, compozitor inspirat de muzică electronică. Așadar, o nouă seară, la Esotera, a îngemănării fericite între poezie și muzică.
În final, firește, în virtutea unui început de tradiție, seara lirică și entuziasmul protagoniștilor, ca și al colegilor paveldaniști prezenți la eveniment, s-au prelungit – unde altundeva?… – la Curtea Berarilor! Care, în timp, – cine mai știe?! – ar putea deveni (și) Curtea Poeților…
A consemnat E. B.
Foto: Ionuț Manea și Răzvan Stoicovici
Janeta Iuga
Nu știu cine sunt
pentru că mama
n-a apucat să-mi spună,
nu știu cine sunt
pentru că trecutul
are țărână în gură.
Tot ce știu este
că trecutul are mâini.
Metamorfoză
Viața are copite:
când lovește cu ele,
când se lovește
până își despică sternul,
făcând loc printre articulații
să se scurgă toată făptura.
Mărturisire
A existat o zi
când am avut conștiința faptului
că sunt muritoare,
mi-am scos ochii cu patimă,
i-am întors,
am lărgit cu mâna orbitele
și am privit în hăul învelit de carne –
Din el ieșea o duhoare de mort.
Se împuțise sufletul
În singurătatea lor,
bărbații se îmbată
cu lumina scursă din străine.
În singurătatea mea,
rod cancerul
ca un câine înfometat de viață.
Portret de femeie cu dedesubturi tari
Calc fără milă
peste cuvintele cancer,
nu mai accept ca Dumnezeu să plângă;
am învățat
să ocolesc rănile,
respectând crucea
celor care se hrănesc
din căderi.
Lecții de supraviețuire
Când nu mai avem material de fericire,
începem să ne croșetăm sufletul.
Prin fiecare ochi intră lumina
și iese întunericul;
important e sensul.
Alternanță
Când am insomnii pe Pământ,
mă duc să dorm în cer.
Răzvan Stoicovici
Salutări lor, biscuiților!
Liniştea cântărește greu
Pe umerii unui vicios
Cu răbdarea în concediu medical
Aștept mesaje/apeluri/porumbei
Biscuiții fac hora nerăbdarii
Se bat cu perle
Înoată în ceai de lavandă
Cel mai bine vorbești
Dacă poți sta cu
Capul pe calorifer
Picioarele în spagat
telefonul pe jos
Liniștea cântărește greu
Agitația dintre țigări
Xeroxatul devenit gustarea matinală
Cafea cu ciudă în loc de lapte
Nu-mi vrea anturajul
Nu-mi vrea vicile
Biscuitele roșcat
În rest, gânduri bune emoțiilor tale!
Sunt un erou
Scriu pe vene, salvez hârtia
sunt un erou.
Iau pastile, nu mananc celule-animale nejustificat
sunt un erou.
Vorbesc frumos, nu ce gândesc
sunt un erou.
Vă tolerez cretinismele, nu vă răstignesc
sunt un erou.
Îți arăt expoziții, nu te ghidez
sunt un erou.
Incendiez capriciile lui Paganini, ascult Paraziții
sunt un erou.
Nu mai fac graffiti, scriu panarame de poezii
sunt un erou.
Cumpăr flori, nu ironizez niciodată
sunt un erou.
Îmi tremură mâna, nu te strâng de gât
sunt un erou.
Îmi bate inima tare, nu te calc în picioare
să te fac sânge
să te adun cu aspiratorul
să te pun pungă
să te arunc în Dâmbovița
Sunt un erou.
Istoria se scrie cu plasmă
tastatura e machiată
pe mouse apasă globulele roșii
când fac ceai de lavanda
fumez până la filtru
sting totul în piept
sunt un erou.
Vreau să fiu normal
Vreau să nu mai fumez
Vreau să joc fotbal cu tata
Vreau să nu mai fumez x2
Vreau să dorm linistit
Vreau să nu mai am sedative
Vreau să dorm pe un pat
Vreau să nu beau ca o bovina bere
Vreau să cânte Frank Sinatra
nu Tartini când îți dau la Izvor
cadoul de prim final
sunt un erou.
Acasă
Stau în dulap, picioarele afară
Ascult teatrul radiofonic
Visez la București și alte meridiane
Când vecinul strigă anemic petul de bere
Vecina mea vorbește des cu pechinezul ei
Îl ceartă, nu mănâncă
Timp în care număr mental fisele
pentru țigări la bucată
Încalț cu mândrie șlapii de gumă
Cobor grăbit, trag pantalonii
Merg prin spatele blocului
Aruncâdu-mi picioarele
Vânzătoarea privește încrucișat
Întinde țigara, nu de aici ai luat, da?
Da. La scară sesiune de pariuri, masini, fete
Personaje din piese de apartament, flegme pe jos
Seara revin în cubul meu
Concluzie, Copa América e de viitor
Seria 3 pentru 40+ sugar daddy
Delia de la 2 e virgină.
Poem de dragoste
Are două pături, geacă de primăvară
Nu e așa frig în martie
în pod, citadela singurătății
La 3 luni, castronul de fildeș
modelează bretonul în flăcări
Degete subțiri, reci
Mobile ca un elastic de păr
Corp de biscuit.
Capul pe calorifer
Neuronii dansează lângă CRBL
nemți la zidul berlinului
atrasi de caldură
există undeva
între
teatru-dans
picturi de Monet
cuvinte uzate reciclate
are ambiția să iubească
ca o mama de pușcăriaș
plodul pește conservat
biscuitele are perle pe rochie
pentru fiecare stea blestemată
floare pe paltonul british
cizme prăfuite de navetă.
Marius Dimcea
Semne
Copiii stau în casă când vine noaptea
Lumânările stau aprinse la marginile fântânilor
Să nu iasă din ele nicio cloanță cu dinți de aur
Și cuib de mormoloci în loc de naframă
Izolați, copiii care stau în case încep rând pe rând
Să năpârlească, apoi le cresc branhii în locul plămânilor
De cauciuc.
Se învață să mănânce griș. Din neajuns și fanatici care dau
Buzna după ulei și hârtii igienice, doar asta le-a mai rămas.
Și să fie curat locul cel de veci.
Tot așa și în carantină.
Sacru
Sub cruce,
Sufletele sunt precum sarea în bucate
Pe o farfurie neagră, stropită de zei cu stele.
Mările și oceanele se varsă în ochiul cosmic,
Orbesc de la sare toți celeștii, păstrați, arheologic,
Doar în amintirile lui 42.
În univers, miroase a cald.
Și ștergare înecate în făină,
Acolo unde iarna, în toată nemurirea ei,
Nu reușește să îndepărteze, gustul de pâine,
Făcut de bunica în zilele de post.
Secrete
Mugetul lumii
Fereacă glasurile strămoșilor,
Și juliturile copiilor, din coate, genunchi, inimi.
Obișnuiam să alerg desculț,
Peste nori din vată de zahăr,
Cu iz de Florii.
Să-mi țin de mână bunicii,
Când primul strop de ploaie lovea pielea,
proaspăt cusută de carne.
Fulgerul ce-l preceda, despărțea
bolile adolescenței și blestemele
muncitorului cu ziua.
A rămas
tatuat pe retina cerului
Acolo unde, dacă mijesc ochii,
Încă mai pot forma zei,
din punctele negre ce mi se ivesc aievea,
halucinant,
În minte, și care freamătă la fiecare
Puseu de tuse.
Așteptări
Te răsfrângi pe covor,
În broboade de seu și bobițe de mercur
Ieșite aievea din termometrul spart, când aveai 5 ani.
În damfuri cu iz oriental, atât de depărtat
Dar atât de aproape ca mirosul paginilor
Din O mie și una de nopți, găsită mai mereu
Cu câte o foaie în minus atunci când latrina
Mustește a vară.
Sunetele se estompează ușor,
Zumzetul și zvâcul aripilor devine mai controlat
când lumina se stinge și cortina cade
rămâi singur, captiv într-o sticlă de rom
De pe fundul mării,
Ca un prost.
Devine mai controlat când becul se răcește
Și atracția sexuală se rezumă doar
La tăciunii aproape stinși din palmă.
Mai zumzăie odată,
Și mai tresar odată.
Duhul meu caută se se reîntrupeze
În broaște și gândaci de Colorado,
În petele care se vor ieșite la iveală
De după ultima zugrăveală de acum 29 de ani.
Dar nu se învață minte, și se întrupează
Din nou în bobițe de mercur și broboade de seu
Pentru ca ulterior, precum un termometru din sticlă,
Scăpat din mâna unui copil de 5,
Să se resfrângă pe covor
Somn
Am trei ochi
Cu unul mănânc, mă spăl
Îmi fac patul şi dau drumul la muzică.
Cu celălalt plâng, râd şi chiar iubesc uneori…
În zilele de Miercuri.
Când unul face dragoste cu vreun tablou
De-al lui DaVinci,
Celălalt se închide că se simte ruşinat.
Doar pe al Treilea îl folosesc mai rar
Atunci când mă rog
În Somn.
