Anastasia Coste
Unde
Coronini, februarie 2017
Ultima dată când te-am văzut,
norii plonjau în Dunărea cu rațe negre.
Cu o noapte înainte, ne-am împreunat mâinile
în sala de mese unde urla tinerețea.
Mi-aduc aminte cum am plecat
și totul se transforma treptat în ceață:
drumul, pontonul și stânca aceea cu nume bătrânesc
–bucăți din mine se fotografiau în depărtare–
Am devenit un puzzle pentru copii,
cu piesele veșnic împrăștiate pe sub dulapuri.
Aș face înconjurul lumii într-o barcă,
s-ating cerul cu stele și să-l păstrez într-o sticluță.
Vezi luminile de vizavi?
Aici luminile dansează pe melodii sârbești
și își spun noapte bună în șoaptă…
La granița cu Serbia,
unde semnalul se scaldă-n Dunăre,
o gașcă de tineri învață limba lui Dumnezeu.
Faruri
fulgere la graniță
poliția de frontieră are ochi de viperin
în țara asta nu ninge niciodată
camera 13 lipsește din fiecare hotel
la răscruci, capele-n miniatură
celebrează tăcut declinul zeilor
oamenii sunt o mare de negru radiant
cu bărcile plutind, lipsite de viață
Afrodita-și leagănă pistruii pe valuri –
i-adun pe toți cu lingura și visez
la capătul digului, un pescar culege licurici
undele de smoală ne acaparează retina
tata înalță o lanternă pe cer –
e sabia lui Darth Vader
în larg, păsările și-au făcut adăpost
nimeni nu mai crede în faruri
ochii ni-i vom înlocui cu neoane
până când nu ne vom mai putea privi în oglindă
Manea Ionuț
Aștept, este suficient pentru azi.
Aștept, este suficient pentru azi.
Un vid îmi ocupă toracele, precum un popor nomad.
Respirația ta coboară de la etajul patru, din Prințul Turcesc, ca o fantasmă.
Doar câteva mașini, în dimineața asta, trec fără să țină seama de bătăile mele interioare.
Aștept, timpul a devenit un piston gigantic care comprimă emoțiile.
Un câine ogârjit. Un ţigan cu mături îndreptându-se spre piața Badea Cârțan.
O jumătate de femeie cu o plasă-mastodont – zel onctuos.
Trei vrăbiuţe înfruntând frigul pentru câteva firimituri.
Toate astea vor deveni eşafodul pe care trupul meu va fi sacrificat dacă tu nu apari.
Dan Spătariu
***
Ne-am certat
Îmi repetai să am caracter
să fiu dintr-o bucată
eu mă explicam cum explici la biologie despre broască
să înțelegi că sunt pe un drum ascendent deschis ca un ban aruncat în sus
ce nu știe încă spre cer de va fi
cap sau pajură
ne-am și despărțit a zecea oară pe minut
că suntem prea diferiți
diferiți prea mult
Irișii tăi indicau suferințe lăuntrice eu m-am învinovățit tangent cu iubit mi-am repetat m-am iertat
te-am învinuit și dorit
Dacă mai faci plec
dacă pleci mai fac
Iubește- mă ca la început
Demult
Cândva
În altă viață de porțelan când ne aveam
Pe case pe trotuare in luminis se adunau toate vietățile
să copuleze colorat
lângă noi ce eram frumoși senzuali goi
Ți-am invocat limpezimea ochilor
Ce citesc în mine tot felul
ba lipsuri ba adâncuri
Am adunat 1000 litri de lacrimi
Toxine ale sistemului nervos
dacă nu mergi pe jos
La restaurant colindele se băgau în seamă peste dramă
Nu ne mai ieșea răceala și privirea tristă aiurea
Ți-am luat mâna
Cânta în boxe că se naște un prunc
Și ceva despre o mama care face cozonaci
Cum face numai ea
M-am gândit la bunica ta ce o să plece
lăsând în urmă iubirea ei pe o icoană
Noi doi îi vom fi la cap
Să îi facem desprinderea lejeră spontană
Ne-am împăcat
Răzvan Stoicovici
Rădăcini obișnuite
Născut dintr-o mamă crizată
tată proletar.
Crescut de bunic alcoholic
bunică speriată.
El-„Megi după ceva pentru moșu”
Ea-„Nu!Prea mult!”
El-„Se duce Răzvan!”
Eu-„Bine, mă duc!”
Tata absent, primul dialog la 14 ani
„Sport nu, școală nu, ce faci?”
Inventez/caut profesii
Mă fac contabil
Nu esti bun la mate, Răzvan!
Mă fac actor
Nu ai voce, Răzvan!
Mă fac soldat
Nu ești disciplinat, Răzvan!
Mă fac traducător
Nu citești destul, Răzvan!
Descopăr alte activități
împachetatul plămânilor în folii de staniol
îmbutelierea ficatului în grevă japoneză
dormitul pe bănci ude dimineața
alergatul după piersicuțe
călătoritul mental la est de Carpați.
Metamorfoză
Schimbarea vine, când
ai lama pe os, când
nu te suporți singur pe întuneric, când
vizitezi lunar psihiatrul, când
combini sedative, bere neagră, Lucky Strike.
Fugi în băutură
istorie/literatură
iese ceva, indiferent
tot de tine fugi.
Ridică-te, ești viu
mergi la muncă
structură de carne bipedă
Tătal tau are o casă, o nevastă, un salariu
tu ce ai? canapeaua tare, pachet de la bunica
o muncă banală.
Iadul are multe forme
alegi indispozitia mai mică
consens de 8 ore lucrate, dormite, futute
rutina te jupoaie
aruncă sare/piper-n țigări
azi e bine/maine dramatic.
Bogdan Floricel
Neant/Viaţa
fiinţe de carbon,
născute din virus
prinse într-un fragment de fragment
între sute de zerouri.
celule autoimune,
cărbuni în cădelniţă
fum de supernova
format din calciu şi fier
câmp de război
grotesc şi abstract
sfărâmat în materie cenuşie
o dâră de praf suflată
în Neant
Maria Anastasiu
Cheia de boltă
(fragment)
Ne strângem unul în altul cu o sută, o mie de brațe,
ca un candelabru atârnat cu capul în jos de bolta Sixtinei.
Impropriu spus – noi nu avem bolți, avem doar podele,
suntem tereștri adică subcelești și, de ce nu, subacvatici,
trăim într-o apă tare nesărată.
Uite cum ne curge părul pe pereți ca o cascadă,
două râuri infiltrându-se împreună
– apă vie și apă moartă –
amândoi avem părul prea lung,
au să ne spânzure de el într-o zi cum spânzura și candelabrul de adineauri.
Să ne întoarcem ceva mai departe pe firul alb de păr al timpului, sau al memoriei (totuna),
e încă Ev mediu întunecat, iată că vine (din urmă) Renașterea.
Dar să renaști știi bine că e mult mai greu,
trebuie să mori întâi sau, cel puțin, să te prefaci că mori
și să te prefaci presupune anumite riscuri
(e vremea marilor prefaceri) –
n-ai auzit ce au pățit Romeo și Julieta?
Acuma Facerea lumii am ratat-o noi din motive spațio-temporale,
de aceea ne întindem pletele ca iedera pe cupolă –
sperăm să prindem măcar Judecata – hai să furăm un măr copt din pictura vecină,
eu am să-i spun zugravului că era pentru tine,
tu ai să mă acuzi că sunt viclean ca un șarpe,
o să ne acoperim cu niște vopsele verzi și ude,
să creadă că cine știe ce mai avem de ascuns
când, în realitate, nu-i nimic pe dedesubt, numai goliciune.
Florin Vârjan
Știi că mă duci pe un teren minat,
Dar, te rog, dacă vrei să pășesc pentru
un răspuns la întrebările tale,
Arată-mi-le pentru a le putea dezamorsa.
Nu mă exploda cu pretențiile tale,
Încerc să nu-ți livrez vreo bombă
Prin felul meu expansiv de a fi.
Big bang buuum!
Clic clac, Tic tac,
Ceasul ticăie,
Care fir să-l tai?
Ce vrei să omori cu mine?
Sunt arma ta și folosește-mă atent,
Nu vreau să te rănești singur 🙁
Timpul nostru o face destul,
Uită-l când ni se încrucișează limbile.
Ultima seară de cenaclu pe anul 2022-12-08. La Cuib D’ Arte. A fost frumos… Afară ploua precum în Bacovia.
Seară de decembrie, la Cuib d ‘Arte, în lumina feeric-difuză a Poeziei. A rememorării eroicului Decembrie 1989!…
Citește Florin Vârjan
La Masa Poeziei, citește Anastasia Coste din cartea ei de debut, Tranzit prin gara cu miros de tei!
Dan Spătariu surprinde auditoriul cu un poem de (sau în) forță! La aceeași Masă a Poeziei.
Eugen Bunaru citește poemul Sunt un băiat furtunos din Antologia Dragă poezie de Ion Monoran!
Mădălina Aldescu citește pasaje din Povestiri cu strada depozitului, cartea de debut a lui Daniel Vighi, Ed. Cartea Românească, 1985. In memoriam….
Răzvan Stoicovici confirmă numele unui poet interesant, în frumoasă afirmare.
Au participat, mai de departe, online, aducând un plus de …lumină, prin poezii și evocări, Livia Basista și Maria Anastasiu. (1)
Marian Oprea povestește întâmplări cu Ion Monoran, apoi citește 3 poeme. Unii le numesc erotice…
Citește Cristi Căliman
Se manifestă liric Cosmin Dragomir.
Citește Manea Ionuț
Livia Basista, cu emoție în glas, evocă personalitea luminoasă a lui Daniel Vighi, în ipostaza sa de profesor atât de îndrăgit de foștii săi studenți!
Lecturile încrucișate, la finalul serii de cenaclu, și ,,Cercul” poeților combatanți rămași pe baricadă!…
Colaj: – E.B. ; Foto: Anastasia Coste, Bogdan Floricel, Florin Vârjan/George Gherman şi E.B.
CENACLU ,,PAVEL DAN” urează tuturor paveldaniștilor de ieri și de azi, precum și fanilor săi, SĂRBĂTORI LUMINOASE, cu sănătate, pace și inspirație binecuvântată în noul sezon literar 2023!
