![](https://www.cenaclulpaveldan.ro/wp-content/uploads/2024/04/nichitas.jpg?w=300)
Adolescenți pe mare
Această mare e acoperita de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinita de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.
A muri în zbor
Brusc, pasărea a murit în zbor;
ca o pupilă piezişă taie un nor.
Şterge cu aripa flască
steaua verde gata să nască.
Sună murdar şi greoi
prin aripa ei, aerul a noroi.
Cade din ce în ce mai încet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fără trepte şi neagră,
clătinându-se pentru nimeni
sporind cu greaţă singurătatea…
Loveşte frunza, fructa;
urmează un sunet de picior de animal
în fugă atingând pământul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezeală independentă de frig,
de tăcere independentă, migratoare.
56 de ani
56 de ani voi trai, asemenea Colosului din Rhodos!
Îmi vor înconjura un deget cu braţele, mirându-se, se vor
speria de arama mea răsturnata, dar mai degrabă am să
te pierd, adolescenţă, fruct trecător al toamnei, la un ospăţ
Şi o linişte ca după plâns mă-mbie cu coarnele, ori mă
linge, bătând din tălăngi, o mască de sare punându-mi pe
faţă, un scut de nămol prinzându-mi de braţ
Parcă aş fi fost strigat pe nume de cineva
la coborârea serii în ape
Numai surâsul tău mă mai încape
şi eu voi pleca
Bărcile le-am uns cu catran, aşteptând să-mi răsară
stelele, una câte una, din frunte
Şi n-am izbutit să împlânt
nici o lopată deasupra acestei movile
Mai încet mi-e orice cuvânt decât ruperea timpului
în nopţi şi zile
Acolo
Acolo, la locul acela înalt
la subţioara aripii păsării migratoare,
eu mi-am făcut biserică şi altar,
unde fructele cerului, stelele
se spovedesc de sămânţa lor,
unde
ochiul meu se spovedeşte de lumina văzută,
neschimbată în verb
acolo unde
la subţioara aripilor păsărilor migratoare
m-am cununat cu tot ce moare.