O nouă seară de poezie
Seara de joi, 20 octombrie, o nouă seară de poezie, având-o ca protagonistă pe tânăra poetă Miruna Todor, (elevă, clasa a XII-a, Colegiul Național Bănățean Timișoara), s-a prelungit până spre orele 22,oo. Întâlnirea a debutat cu un exercițiu de creative writing având, la alegere, ca element de integrare în poemele compuse ad hoc, versuridin tineri poeți români ai celor mai recente promoții: Dan Sociu, Deniz Otay, Aleksandar Stoicovici; Nicoteta Papp. Textele rezultate au oferit, la lectură, surpriza unui reușit exercițiu de emulație, spontaneitate și inspirație lirică. Vom selecta și posta, pe parcurs, câteva texte, sperăm, convingătoare.
Pe marginea poemelor citite de Miruna Todor s-au stârnit discuții având ca numitor comun aprecieri preponderent pozitive, relevându-se talentul poetei la cei 17 ani ai săi, dar și unele note critice și recomandări/sugestii cu privire la o necesară ,,limpezire”, în unele poeme, a discursului poetic, la un control mai riguros în ce privește o anumită coerență interioară a poemelor, pe scurt, o atenție sporită la ,,lucrătura” finală pe text, dar și la o potențare a discursului poematic în acea zonă de trăire, de tensiune poetică, de vibrație lăuntrică, mizând pe comuniunea cu cititorul. Au (bine)cuvântat asupra textelor citite: Dan Spătariu, Ionuț Manea, Florin Vârjan, Maria Anastasiu (online), Marian Oprea, Vlad Ciurescu, Alexandru Colțan, Eugen Bunaru și nou veniții Bogdan și Cosmin.
Ultimul cuvânt l-a avut, desigur, în virtutea tradiției, autoarea, MirunaTodor, care și-a exprimat dechiderea față de comentariile colegilor de cenaclu asupra textelor sale, dar și voința, și încrederea, ferme, de a se autodepăși, de-a evolua.
A consemnat Forum studențesc
Un poem
de Miruna Todor
Soţioara
Când Barbă-Albastră nu-i acasă, soțioara se joacă pe masă cu o plasă,
Scoate păpușile cu ochi de perdele, le sucește cu o cheie
De catâr lung, de trombon;
Sub hidrofor se află un corp
– aurit și mort, mieros uns cu miere –
Putred de colorat, un cubicular în formă de tort, mort, mort foarte.
S-a plictisit și de această soțioară
Și chiar de tronul uleios din aripa de nord,
Iar acum încearcă noi metode pentru a rămâne în zona de indigo
– carbon, gol-goluț carbon:
Își cumpără ace de urechi cu flori,
Iar vocea dintre ,,temple” și-o personoifică de zor
Micuțul dintre urechi care înjură ca o scobitoare, a crescut mare…
Ar dori să iasă în afară, să trăiască viața ca o soțioară
– Ce va spune Barbă-Albastră?
Creative writing
Un
POEM
De DAN SPĂTARIU
Luciri de somn bruiază gândurile
Amestecate cu aer de seară
Mi te imaginez suplă goală
Nu mai cred în gravitație
M-a înșelat de două ori
A bătut clopotul la crăpat de zori
Și-am crezut că sunt mort
Țeasta unui animal acoperită de licheni*
Radiază unde Gama
Viforul suflă în liniștea mototolită
Alerg cu tălpi ca să nu zbor
Nu mai cred in gravitație
* vers din volumul ,,VINERI” de Aleksandar Stoicovici
