Cu adevărat, seara de 9 mai a fost, aşa cum, de altfel, erau aşteptările, o seară memorabilă de poezie! A coincis, implicit, cu șansa Cenaclului ,,Pavel Dan” de a omagia, prin Poezie, Ziua Victoriei! Protagoniști: IONUȚ MANEA și RĂZVAN STOICOVICI. Sala, consacrată de ani buni întâlnirilor de cenaclu, părea, și ea, în așteptarea evenimentului, mai largă, mai încăpătoare… Explicația: în fapt, o banală ,,dispariție”, între timp, a câtorva mese… Probabil, le vom regăsi, la locurile lor, cu ocazia următoarelor ,,ședințe” de cenaclu, când sperăm că-i vom avea laolaltă și pe cei câțiva paveldaniști absenți. Absență, e drept, motivată în virtutea prelungirii vacanței de Sărbătorile Pascale și a zilei de 1 Mai …muncitoresc.
Așadar, au participat activ la … dezbateri: Delia Costea, Cristi Căliman, Marius Dimcea, Octavian Hrițcu, Marian Oprea și, în calitate de moderator, Eugen Bunaru. De remarcat că, deși aprecierile asupra poemelor citite de cei doi protaganiștii ai serii au fost – firesc, de altfel – unanim pozitive, nu s-a ,,căzut” în extrema ,,discursurilor” encomiastice. Spiritul critic a funcționat și data aceasta, exprimându-se și observații cu această tentă. Desigur, s-a recurs, conform cutumei, la exemplificări concrete pe text(e), semnalându-se ceea ce, în opinia unuia sau altuia dintre comentatori, ar mai putea suporta o revenire a autorului/autorilor asupra unui vers, asupa unei metefore, asupra unor asocieri lexicale etc. S-a subliniat și faptul că Ionuț Manea, în plină maturitate creatoare, înzestrat cu un talent indubitabil, autor, deja, a trei cărți, două de poezii și a una de proză scurtă, f. bine primite de cititori și de critica literară, se află în faza pregătirii spre publicare a unui nou volum de poezii. Colegul său, junele poet Răzvan Stoicovici, la cei încă 23 de ani ai săi, bucurându-se de frumoase aprecieri și de o recunoaștere tot mai largă în circuitul național al noului val de tineri poeți, întrebat fiind dacă își pregătește, în viitorul apropiat, debutul editorial, a răspuns, glumind…serios, că, deocamdată, simte nevoia să mai citească și să ucenicească ,,la umbra cărților în floare”…
Discuțiile s-au prelungit, preț de câteva minute, și în final, la ieșirea pe poarta instituției. Momente ce vor rămâne imortalizate, fantasmatic, în spațiul aerian, din fața Casei Studenților, înțesat cu siluetele paveldaniștilor atâtor generații. Învăluite în ceața anilor, a Poeziei și a fumului de țigări. De ieri și de azi…
A consemnat E. B.
P.S. Progrmul întâlnirii din 23 iunie va fi anunţat în zilele următoare.
Montaj (cronică, selecţiepoze, texte): E. B.
Foto: Delia Costea, Marius Dimcea, Ionuț Manea și E.B.
Bună dispoziție lirico-epică! Cineva (de vizavi) va fi ,,băgat” o poantă… În obiectiv, Ionuț Manea, Cristi Căliman, Răzvan Stoicovici și Marius Dimcea.
Concentrare pe textele citite. Delia Costea notează ceva… Important, desigur! Oricum, a uitat laptopul în mașină. Poate, acasă.
Discuții relaxate. Octavian Hrițcu își pregătește intervenția.
Un deget arătător semnalează ceva! Probabil, absența băncilor. Posibil și alte absențe…
IONUŢ MANEA
Nu sunt unul dintre cei care și-au părăsit locul natal
Nu sunt unul dintre cei care și-au părăsit locul natal
Sunt cel întins în iarbă, în mijlocul câmpului.
În bătaia
Soarelui alb din Linești.
Nu sunt unul dintre cei care și-au uitat locul natal,
Fântâna de la marginea drumului,
În capul satului, un crâng, un pod și un hududoi.
Salcâmi și
O băncuță de lemn care au văzut și au auzit tot.
Sunt unul dintre cei întorși din câmp,
Din Pădurea lui Gheorghe,
Existențe fricoase pierdute-n buza pădurii,
Fetele din sat cu picioare subțiri și ochi-balerini.
Sunt unul dintre cei care nu s-au mai întors,
Un ipocrit auto-utilitar,
Melc slinos al drumurilor corporatiste,
Individ cu serie matricolă, contabil și avocat.
Lemn în alveolele pulmonare,
Mă sfredelesc în propria carapace de beton,
Sub bisericile de lemn din Batia și Vulturești,
Fără mană, ca un șaman sleit.
Remix
1.
În studenție am băut absint
Am poștit
Am scris peste zugrăveală
Citate din Învierea
Salut și acum când închid ochii
Minionele din San Marțano
Închideam lumea într-o cușcă imaginară
Am înotat în bazine interzise
Pline cu sticleți beți
Am îngropat cadavrele prietenilor mei
În apartamente de carnagiu
Și filamentele din camera 17
Au văzut fete dezbrăcate
De preconcepții
Construiți să gustăm din fiecare
Fără să ne săt(r)ur(t)ăm
În căminul studențesc m-am căsătorit pentru prima oară
Am jucat în primul film horror-studențesc.
Am citit Un veac de singurătate cu Miți
Pe băncile facultății de medicină
Anii nevroticelor visătoare
Degetele fără experiență ale studentelor de la tehnică dentară.
2.
Numerele mari/rotunjite perfect
Băile comune
Fereastra cu gratii
Coridoare cu carne proaspătă
În învălmășeala fără sfârșit
Împletituri de fete vorbărețe
Ferestre deschise
Orgasm transcedental
Buze
Lipstick și vodcă
Necunoscutele
Se furișau
Noaptea
Din
Camera 17
Cu
Sufletul
Bătut la mașina
De scris.
3.
Codițele de la Ion Vidu
Aleea studențească
Înțesată
Pulpa
Cati(felată).
4.
Mi-a zis că nu are rost, să nu insist. Și cât de bine mirosea! O călugăriță în straiele lui Dumnezeu. Te-ai fi biciuit pentru ea.
Cârlionțat.
Femeie, nu glumă. Pe bancă, în grădinița spitalului, m-a lăsat. Să-i număr coastele și vibrațiile. Închideam ochii și lumea, în retina îngustă. Până și zeii stăteau pe margine, înghesuiți de tramvaie.
5.
În toaleta din spatele gării am cunoscut-o. Monitorizată. Mână de aur. Plumb în vinișoare. La cumpărături eram alt om. Prin pori. Prin crema de la pantofi. Antidotul anti-singurătatea. Lumea mă adula. Voiam să țin un discurs pepenilor galbeni. Să aliniez conopidele rujate. În interiorul meu. Acolo, dormea o potaie.
Seara e cel mai dificil moment. El vine de la lucru. Asfixiat de poluarea dresului fixat cu ojă. Ea a ieșit din oala cu presiune.
Imaginea mea
1.
Imaginea mea are pene de Au,
Părul lung și cuvintele-șpangă,
Trena albă a vanității.
Imaginea mea are zâmbetul acru,
Fără simulacru.
Imaginea și tenul ei alb ca o mireasă,
Ambițioasă-minionă, cu șiretlic în tic și
Toc pițiponc, gene false și sprâncene Roland Garros,
Cercei cu piatră sintetică, buze carmelite cu burți de acid hialuronic.
Zână zănatică, imaginea cu pene de Au,
Pe Facebook și Instagram,
Ca pasărea roșie a adolescenței.
Imaginea mea are like-uri cum nu are nimeni,
Followers din India și Turkmenistan,
Mijloc subțire,
Ochi-diafragmă. Megapixeli, rezoluție bună, fără zgomot când nu are lumină.
Adobe RGB și linii de aur.
Într-un folder, uitată, imaginea mea hâdă.
2.
Când sunt beat și mă uit la tv,
Dumnezeu coboară pe pământ
În garsoniera mea;
Ia o doză de bere și zice:
Închide ochii!
E beznă.
Zice, uite, așa mi-am imaginat eu lumea!
Și imaginea lumii e neagră
Ca o măicuță
Care coboară din taxi și nu se mai întoarce.
*
- Singurătatea este o pasăre prinsă-n geamlâc
Se zbate, dar nu o auzim.
O mamă ademenită,
Dar nu o auzim, așa cum
Nici Cel de Sus nu ne aude
Ne prinde în geamlâc și se miră de penele noastre.
Fiecare stea are o pasăre-n geamlâc
Cu pene viu colorate, omul-stăpân
În cutiuța de metal din cutiuța de metal,
Singurătatea,
Noi nu o auzim, deși, avem atât de mult nevoie de ea,
În cutiuța toracică din cutiuța toracică.
Noapte de noapte pieptul devine violent,
Dar singurătatea este în mâinile stăpânului,
Speriată, cu o inimă prin care trec
Rădăcinile cireșului din bătătură.
Când o descoperă Ilinca, pasărea singurătății se liniștește
Și mâinile zbârcite îi oferă libertate, Ilinca zice:
Ionuț, las-o, maică mare, să plece!
RĂZVAN STOICOVICI
Nebunii ascultă fără șireturi Atomic TV pe 663
Dimineață mi-am pierdut șireturile
albe, în camera albă, lângă canapeaua albă
mintea mea joacă ping-pong cu alprazolam
mirzadenul înjunghie fiecare celulă roșie
de nervi micuța asistentă asistă asimilează
povești, pirandele piratează bilete verzi
dă fă hârtia, te tai ca pe spasmele matinale
dimineața în 17 când un hoit e un parfum acceptabil
este să îți rozi unchiile până dai de falanga
bunicului iese ușor dintre pietre
peste tot în drumul meu.
volei neuronal,
nebunii ascultă Atomic TV pe 663
***
Aerul nu ajunge-n coaste
Între Las Vegas și tramvai
Fiecare gură de aer
O lamă-n caruselul plămânilor
De la etajul 7 până la parter
Pinguinii dansează-n lift
Biscuiții fac yoga
D-zeu și el pe aici
Sindromul Down
Icoanele vibrează-n Japonia
Cafeaua probabil s-a răcit
Piticul meu aleargă fără suflu
din balcoane babele judecă
Fiecare mucoasă, chiștoc, hârtie
jos
probabil iarnă
muncitorii în 17
copiii la meditații
stradale Budha scrumează
bănci rupte,
fete șchioape
stoicovelisme și alte animale acvatice
prin centru
covrigăria lu Tanti Jeni
cuib de praf/boli renale
Tanti Jeni la fi-su-n Germania
Jenel o duce bine
Mecanic,
elevii pipează
la American în stuf
Jimmy Pilă a murit
Tică Semafor s-a pensionat
Peștele Liviei merge la pocăiți
oamenii
navighează
după…
aerul nu ajunge-n coaste.
***
Cactușii mei nu fac flori
pentru că le pun-n ciorba
de picioare în burta digerată
dimineața pe stomacul gol
interior
piticul s-a pensionat
într-o mahala cu migratoare
nici el nu are flori
Cactușii mei nu fac flori
Adună praf/miros de mâncare
Nu suportă bucătăria
bârfele, depresivele sinucigașe
sau alte discuții
Nu țipa, nu te înțeleg
Cactușii mei nu fac flori
îi deranjezi
2 terapeuți nu-s destul
f…-mă și pe mine la cap.
Băieții mei nu mai stau drepți
Au baston, tot n-au flori
Unul s-a învinețit la vârf
Tu mă f….i la cap cu terapia
Pastile, nurofenele, aspirinele, vitaminele
Alte caricaturi medicale
Cactușii mei nu fac flori
Încă nu ai plecat?
***
Bețivii sparți de bere și lene
au D-zeul lor part-time
Care-și trimite fiul cu Sindrom Down
la Timpuri Noi, degeaba.
Noi, ultimii cartofi din sac
Așteptăm mame cu sânii mici
Mâini umflate
Să mângâie fiecare crater din piept
Arsură de țigară, vânătaie
Noi, ultimii cartofi din sac
Avem garsonierele noaste
Agorafobie, suflete închiriate în euro
Dioptrii cu minus și plus
Pateu cu keciap, doctrine verzi
Noi, ultimii cartofi din sac
Nu avem D-zeu
Un bătrânel grizonat, sclifosit, ipocrit
Nu merităm un zeu
În ture de noapte
Noi, ultimii cartofi din sac
Blestemăm fiecare cartof din față
Din mijloc, din lateral, din alt sac
Noi, suntem ultimii cartofi din sac, atât!
***
Dimineața nu sunt lumini pe străzi
piticii muncesc fără
coifuri, cămăși în carouri
autobuzele merg pe ghicite
stațiile, pesteri cu fum de țigară
dârlăii de scara blocului aruncă ultima doză
Oamenii în verde strâng tot ce a mai rămas din salariu
sticle, chiștoace, cutii de pizza
cretinul de bec sparge pupile și case
3 bighidii numără câte mașini de gunoi circulă
lângă o tablă cu table
radioul lu nea piețarul urlă a pagubă
Bărbați, bărbați
E plină lumea de pansați
tata lu Nadel mai cere o vodkă
o noapte grea nu trece
