Vorbesc, mai jos, câteva imagini despre întâlnirea de cenaclu din seara de joi, 11 mai. O fotografie surprinde și o imagine de la lansarea cărţii Pas De Deux de Daniel Vighi (+) și Viorel Marineasa, la librăria La Două Bufnițe. Ne-am oprit și noi, în trecere spre Casa Studenților, pentru a prinde, fie și parțial, atmosfera evenimentului, avându-i ca protagoniști pe Viorel Marineasa, Radu Pavel Gheo și Marcel Tolcea. Aceștia, la rândul lor, paveldanișiti in illo tempore… A fost invitat și E.B., ca prieten al celor doi autori, dar și ca personaj în povestirile din carte, să-și exprime, în câteva fraze, impresiile. Sigur, emoțiile, nostalgia unor trăiri împreună, din anii ’80, ’90, s-au resimțit în cele evocate
La Pavel Dan, au citit poezie Janeta Iuga şi Marius Dimcea, care ne-a propus și o mini-proză. Toți cei prezenți – Ionuț Manea, Izabela Elena Radosevici, Roxana Lazăr, Shane Ashen, Dan Spătaru, Cristi Căliman, Marian Oprea și E. B. – au luat în serios, ca de obicei, textele propuse, disecându-le …chirurgical, așa încât celor doi autori, în final, nu le-a rămas decât să își exprime mulțumirile pentru seriozitatea comentariilor, pentru pertinenţa observaţiilor critice, a sugestiilor exprimate și să și le asume, desigur, decantându-le, pro sau contra (pe ici, pe colo). Oricum, concluzia amândurora a fost de câștig profesional, în urma lecturii și a discuțiilor stârnite…
A consemnat E.B.
Foto: Ionuț Manea și Marius Dimcea
Janeta Iuga
A fi într-un alt a fi
Nu-ți fie teamă!
Îngerii au adormit pe tâmplele tale
cu aripile desfăcute
ca să te poți cățăra Deasupra
când mărăcinii vor încerca
să te prindă de glezne
mușcându-ți călcâiul
cu dinții crescuți din oasele
pe care le-ai lăsat un timp
la-ncolțit.
Sunt zile
în care elefanți
îți aleargă prin aortă
când cerul miroase a pâine
dospită de Dumnezeu,
iar bucuriile au gust de lapte matern
sunt zile în care nostalgiile
se îmbracă în haine de tortură,
iar ochii stau în genunchi
căutându-și culoarea
pe străzile crepusculare
ale prezentului
sunt zile în care pulsul
ți-e slab ca o ploaie
somnolentă,
și atunci începi
să pictezi elefanți pe asfalt
ca într-o vreme să o ia la pas
din nou prin aortă.
Voiaj
Fiind prinsă în călătoria respirului tău,
îmi unești toate punctele cardinale
sub sânul stâng,
pielea o însăilezi
pe carnea obosită de frământări
cu bătăile inimii
pe care le-ai prins cu gura
până la datul
sfârcurilor în floare,
iar genele mi le împletești
într-o mișcare de rotație albastră
lăsând întunericul sub ele
ca să poți crește ochiul
pe dinăuntrul ființei
Îți cercetez ochii,
încât aș vrea să-ți răsucesc corneea
de coarnele pântecului meu,
să te cresc acolo ca pe un prunc,
să te hrănesc cu lapte
să știi mai apoi că viața e închegată
chiar și atunci când
nu-i simți gustul.
Marius Dimcea
2012)DAMNAT
Lumina!
Îmi amintesc, cât de mult îmi plăcea să stau
În razele calde ale
Soarelui ce-mi mângâia pielea,
Să privesc răsăriturile…pline
De speranța zilei ce tocmai se urzea.
Și totuși…
Fiecare zi, fiecare clipă
Se încheia cu câte un apus.
Lumina.
Ea este singura care
Ține piept morții nărăvașe!
Îmi amintesc ce splendidă
Ca o auroră boreală
Pe bolta limpede a cerului
A fost lumina de dincolo de moarte
Și cât de uimitoare i se simțea căldura
Și totuși,
Am fost damnat să rătăcesc
Prin întuneric căutând-O
Ca un orb ce-și caută vederea
În propria-și ființă.
Și stiu! Că sunt sortit să rătăcesc
Căutând-O, până la sfârșitul veacurilor
Ce nu mor niciodată.
1. Ca un Cîntec
Vioara scârțâie
Scapă note porno
Cu fiecare coardă ruptă
Se stinge soarele
Se-aprind macii
Laptele lor, ambrozia nebunului de la capătul străzii
Tai în toamnă hornuri
Cu miros de copilărie
Bunica toarce. Învârte caierul, scapă fusul
Moare cineva
Licuricii păzesc ferestrele
Lumea nu stă în loc
ard, ard, ard.
„Zorile”
2. Pseudo-Boem
Serile de vară sugrumă gunoierii TM
Fac lampioane din prezervative
Le atârnă de străzile câșe
cu miros de culturalism
Au mai călcat o fată pe trecerea de pietoni
Măcelării în case de turtă dulce
Pisici înoată printre oameni
Aleargă pești invizibili sub roțile mașinilor
Saloane pline, spitale puține
Așteaptă să ruginească toate gardurile
