(mai puțin sau un pic mai mult decât o cronică de cenaclu…)
Marți, 3 martie, după o pauză, de aproape 3 luni, ce a coincis cu perioada sesiunii de examene și a vacanței studențești de iarnă (care n-a prea fost iarnă…), Cenaclul ,,Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara și-a reluat întâlnirile. Din nefericire, această primă întâlnire pe anul 2020 a fost umbrită de golul și tristețea unei seri de doliu pe care l(e)-a lăsat în sufletele noastre (acesta e, totuși cuvântul!…), ale celor de la ,,Pavel Dan”, (dar nu numai), plecarea, atât de timpurie, de dureroasă, de imprevizibilă (oare chiar așa să fi fost?…) a tinerei – pentru totdeauna! … ‒ poete, Mariana Gunță, colega și prietena noastră. Așa încât, am decis cu toții ca această primă seară de cenaclu, al cărei program fusese deja stabilit înainte de aflarea nefastei întâmplări, să fie dedicată In Memoriam Mariana Gunță, dar fără a se renunța la lecturile – de poezie, firește … – ale celor doi protagoniști propuși, Alina Dumitrescu și Alexandru Higyed. Era cel mai potrivit mod – așa am simțit cu toții ‒ de a-i aduce un ultim omagiu Marianei, pentru care, începând cu ultimii doi ani de liceu și până la ultima întâlnire, din seara de 10 decembrie, pe anul 2019, în sala de la parter a C.C.S.T., cenaclul ,,Pavel Dan”, (purtând un nume ce l-a consacrat, în plan național, pe parcusul unei istorii de 62 de ani), a fost nu doar un spațiu al primelor ,,prestații” publice, dar și un spațiu al prieteniei, al camaraderiei cu mulți alți colegi paveldaniști, pasionați de literatură și, nu în ultimul rând, un spațiu, o ambianță propice, care i-a oferit, credem, un prim mediu, profesionist și rezonant, al afirmării talentului său autentic, vizibil de la primul contact cu poezia sa, cu poeziile sale. Și cine nu-și va aminti, dintre cei prezenți atunci și acolo, la ultima seară de cenaclu împreună cu ea, tăcerea ei (reiau …) enigmatică, ,,refuzul” de-a comenta textele citite sau, mai degrabă, ,,dezinteresul”, deja instalat, pentru imediata apropiere, zâmbetul abia schițat prin care, desigur, încerca să camufleze distanța, depărtarea față de tot și de toate sau doar apropierea, iminența hăului…
Seara din 3 martie a avut ca preludiu – era firesc! – depănarea unor evocări, amintiri, marcate emoțional, punctate cu lecturarea câtorva versuri ale Marianei și a unui mini-recviem liric citit și semnat de Ciprian Baciu … Cu același prilej, toți cei prezenți, nu puțini și aparținând diverselor generații paveldaniste, și-au exprimat dorința de a-și asuma și conjuga bunele intenții în demersul publicării poeziilor sale într-un volum emblematic pentru personalitatea sa poetică. Carte, volum care să apară într-un termen de timp rezonabil și care, eventual, în măsura posibilităților ,,tehnice” să coincidă cu data de naștere a Marianei: 25 mai.
Au urmat apoi lecturile celor doi protagoniști ai serii și, desigur, în virtutea tradiției, discuțiile pe marginea textelor citite, pe alocuri, chiar ,,disecția” acestora.
Spicuim câteva opinii mai relevante. Despre poemele citite/(recitate?) de Alina Dumitrescu s-au remarcat aspecte precum: o anumită tușă suprarealistă, o proiecție în text a unui tip de dicteu automat, (dis)punerea în pagină a unor prozo-poeme în formatul textelor de proză, cultivarea unor imagini care frizează absurdul, grotescul, dar și inserții ale anatomicului; s-a vorbit de o poezie vizuală, pe alocuri filmică, o poezie de atmosferă, s-a mai detectat în textele sale ,,o rețea geometrică legând mai multe motive poetice” (Alex Colțan), impresia unui joc de oglinzi paralele, talentul artistic/actoricesc în lectura poemelor, în intonația folosită, s-au remarcat un aliaj de termeni și imagini sugerând – concomitent – duritate și tandrețe, titlurile interesante, provocatoare etc; s-a subliniat, în concluzie, o evoluție certă a poeziei Alinei Dumitrescu, nefiind, însă, omise și unele observații critice: cuvinte mai puțin inspirate, uneori o aglomerare discursivă, o verbiozitate care s-ar cere evitată, reprimată. Despre textele/poemele lui Alexandru Higyed s-au punctat următoarele: ,,grupajul citit ar putea fi citit/perceput ca un fel de jurnal al derizoriului cotidian, al unei intruziuni a cenușiului, un jurnal al unei mecanici existențiale într-o epocă dominată de «invazia» tehnologiei” (Eugen B.), poemele funcționează, prin acumulare de efecte, ca un ansamblu poetic convingător, există și o tentă narativă, se pot detecta lecturi asimilate și filtrate original din poezia americană, există ironie, e o poezie mai ,,rece”, un fel de scriitură a gradului zero, mizând pe zona de tehnică a discursului, e vizibil un bun meșteșug poetic, sunt și accente sociale, de pamflet, ,,toți suntem purici pe un ecran universal” (Alex Colțan), unele versuri sunt puternice tocmai prin simplitatea lor (Andra Mateucă), s-a mai remarcat faptul că poezia lui Alexandru H. exprimă o ,,claustrofobie a banalului cotidian” (Ciprian Baciu); au fost semnalate ca neajunsuri: tonul poemelor este uneori arid, sunt și versuri forțate, unele suferă de explicitare. Per ansamblu, poezia lui Alex Higyed a fost apreciată pozitiv. Discuțiile au fost completate de cuvintele pline de emoție și căldură ale doamnei Luminița Dumitrescu, mama Alinei D., iar, în final, de impresiile celor doi protagoniști, care, dincolo de tristețea inerentă, pricinuită de plecarea dintre noi a Marianei Gunță, s-au declarat în acord cu opiniile enunțate.
Așadar, s-au exprimat în ordinea intervențiilor: Eugen Bunaru (moderatorul întâlnirii), Ciprian Baciu, Anastasia Coste, Ema Jucu, Flavius Tomici, Andreea Ciochină, Confederat Monica, Mihaela Farcaș, Andra Mateucă, Marian Oprea și Alexandru Colțan. Au mai fost prezenți în prima parte a întâlnirii: Ana Pușcașu, George Lână, Alexandra Panc, Denisa Ștefan și George (fost coleg de liceu al Marianei Gunță).
A consemnat Eugen Bunaru
