Ceru-i senin, creste de floare trec haioase
când privesc de jos,
împreună cu el, puţin mai triste dar cu râs.
Şi Dumnezeu avea dulce bucheţel de iasomii
la piept şi el păstra controlul
pentru cei dragi, de lăsa norii să spună
’bine ai venit primăvară, bine ai venit mereu,
bun copil, te-ai dus să dormi în iarbă, bine!
stai acolo cât de după deal, tunurile trec cu
batiste albe legate de trăgaci.’
Până la urmă şi Dumnezeu e cald, bine îmi
susură în păr cu tulpini de floare, zgomotos
pătruns de şuierul din deal, nepăsător la el
– nu-i urmă să ghicească că nu-s Darc şi nu-i
deloc asa război în satul meu, poa’ să fie
ce anotimp să fie.
