În tradiționala seară de marți a întâlnirilor paveldaniste, iată, după o pauză de luni de zile, marți 22 decembrie, la ora 18,30, ne-am reîntâlnit, sigur, respectând restricțiile sanitare, în sala mare a Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, un grup de membri, de ieri și de azi, ai Cenaclului ,,Pavel Dan”, dar și câțiva fani ai poeziei, câțiva prieteni ai cenaclului. Ne-am reîntâlnit, prin cartea ei de debut … postum, Pasta neagră a pixului, recent apărută sub sigla Editurii Brumar, cu … însăși poeta Mariana Gunță, colega noastră pentru totdeauna, cea care s-a grăbit să plece dintre noi la finele lui februarie, anul acesta. Se întâmpla cu puțin timp înainte ca nenorocirea unei pandemii globale să schimbe esențial, și posibil pentru multă vreme de-acum înainte, modul nostru de viață și, implicit, modul nostru de comunicare, de relaționare, de exprimare în toate sferele existenței noastre de zi cu zi, nu mai puțin în sfera poeziei, a literaturii, a artei, în genere, a ieșirii acestora în lume, spre public…
Seara nu se putea desfășura altfel decât prin acele speciale întoarceri în timp, grație evocărilor, amintirilor depănate de către cei care i-au fost Marianei colegi de cenaclu, colegi de generație, dar nu numai. Și, așa cum era firesc, fiecare a lecturat câte-o poezie sau două din acest volum de ,,debut excelent” – verdict axiologic exprimat fără echivoc pe coperta a IV-a de Moni Stănilă.
În final, după ce-am imortalizat, într-o fotografie de grup, clipa cea repede, ne-am retras, fiecare pe drumul lui, fiecare cu gândul unei noi revederi sub o zodie mai …norocoasă, fiecare cu un gust, irepresibil, de amărăciune pentru plecarea Marianei, îngemănat, totuși, cu sentimentul unei datorii împlinite și cu acea trăire a bucuriei de-a o reîntâlni în și prin înăși poezia atât de vie pe care ne-a lăsat-o. Dar și cu speranța/convingerea că poezia Marianei Gunță, cunoașterea și recunoașterea ei în plan valoric nu se vor rezuma doar la cercul colegilor de cenaclu și al câtorva apropiați, ci cu acea încredere că timpul va lucra în favoarea ei, a impunerii sale în spațiul binemeritat al poeziei autentice dintotdeauna. Primele semne au început să-și arate lucrarea… Cartea Marianei Gunță există! E cel dintâi și fără drept de îndoială argument.
Eugen Bunaru
***
Eu nu mai am nimic de zis
închid ochii
cât să mimez un somn adânc
îndesat cu vise
fantastice
precum pălăria unui magician.
Mariana Gunță
