Păunul
Marţi, 31 martie, este din nou zi de adunare. Am citit un fragment din „ Păunul”, o proză cu o întindere mai mare, pe care o am deocamdată în lucru.
Domnul Eugen Bunaru şi-a început analiza cu observaţia că textul adus este diferit faţă de cele anterioare, dar scriitura poartă, parcă, un timbru recognoscibil. Este vorba despre o proză de atmosferă, o parabolă care tematizează creaţia înseşi, asociabilă, sub unele aspecte, „Jocului cu mărgelele de sticlă”. Se constată glisarea planurilor obiectiv- subiectiv şi un puternic dozaj de poezie şi muzicalitate, care dau unitate şi desfac cartuşe de melancolie asemeni lumilor crepusculare ale lui M. Pora. Bună stăpânire a textului prin cadenţă/ frazare şi exprimări reuşite. Deşi lectura atrage şi nu oboseşte, persistă, parcă, chemarea ca nucleele de story să fie duse mai departe, pentru a se evita tezismul, eseisticul, pamfletul poetic. Textul trebuie „periat” de forţări de limbaj, exprimări bombastice, de simboluri şi aluzii culturale care pot aglomera.
În viziunea lui Ionuţ Ionescu proza parabolică citită este bine articulată prin observaţia minuţioasă, psihologică şi prin dialog. Unele sintagme poetice frâng încercarea de naraţiune, altele, mai înclinate spre epic, reuşesc să îi dea contur. Partea introspectivă din final este reuşită.
Monica Stănilă consideră că textul conţine prea multe comparaţii şi metafore. Unele expresii sunt izbutite poetic, repetiţiile sunt bune pentru subliniere, dar unele demonstrative trebuie evitate, iar dialogul nu pare credibil. Priza la real pare mai mare în prima parte, iar finalul îi aminteşte de Rushdie.
Alex Condrache sesizează faptul că se joacă, de fapt, o temă filosofică, dar simte nevoia de poveste.
Ana Maria Puşcaşu remarcă o anume sensibilitate poetică, imagini puternice, face asocieri cu Blecher. Este o proză riscantă – de a aluneca în vetust, patetic, bombastic, se simte nevoia acţiunii, iar unele exprimări par false.
Andreea Koller consideră proza interesantă la nivel simbolic, tematic, dar simte necesitatea unui ton mai firesc.
Doamna Emilia Rizeanu subliniază fluiditatea stilului, imaginile frumoase, consideră că priza cu realul ar constitui un pretext pentru expunerea subiectivităţii şi, din acest punct de vedere, epicul ar fi stricat.
Ultimul, dar nu cel din urmă, domnul Vasilică este de părere că există o imagine greşită – „pescarii vânau”. Pescarii pescuiesc.
Ne despărţim. Săptămâna viitoare vom realiza o evocare Petre Stoica, la care ne face plăcere să vă invităm. Va citi Andreea Koller. Mă înclin.
