Pentru mine ai îndoit umbrele frunzelor
şi verdele galben al sărutului;
îl petrec în urmă, secunde fără moarte
îmi aţipesc în palmă până masa-i pusă.
şi verdele galben al sărutului;
îl petrec în urmă, secunde fără moarte
îmi aţipesc în palmă până masa-i pusă.
De data asta, iubirea-i o cârpă,
i se strecoară aburi de ierni în fir şi cozile
păpuşii; le spală în ploaia găurilor din geam
– pentru mine- că au stat să înţeleagă
ochiul albastru de plastic.
