perdantamona

S-a învăţat minte! Acum nu o să mai dea banii pe celulare scumpe! Bine, e drept că nokia ăla cu cameră foto i-l plătise Iaia, cadou de ziua ei, dar cel puţin acum ştia. Nici un ban pe telefoane!

În felul ăsta, când i s-a furat geanta Perdantamona, nu mai avea pagube materiale. Încetuţ, cum putea ea, se pregătea cu grijă împotriva hoţilor. Mai întâi a refuzat să mai poarte portofel. Banii încap bine în buzunarul de la spate al blugilor. Apoi a refuzat să îşi mai facă buletin.

S-a plimbat prin toată ţara cu paşaportul, şi-a dat demisia, s-a angajat în altă parte… ce mai! nici nu e nevoie de buletin. Dar totuşi, când ministerul i-a dat bani să meargă la Chişinău, Perdantamona s-a dus cu Ligia la evidenţa publică, s-a certat cu lumea… şi după două ore de chinurile iadului şi-a făcut buletin de Timişoara cu nasturii verzi în ureche.

Geanta i se furase dintr-un bar. Dar de data asta nici o resemnare. Lacrimi mari şi multe au format un râuleţ din Piaţa Unirii până pe Cetăţii, acasă la Ligia, care îi întindea şerveţele ca astfel Perdantamona să îşi ştergă năsucul vânăt şi umflat la bază. Îl lovise de un scaun din neatenţie. Dar nu a spus la nimeni. A scos pudra de la Miha şi a ascuns orice urmă de violenţă nazală.

Cum plângea ea în hohote toată lumea s-a grăbit să afle câţi bănişori avea ea ascunşi în geanta pe care o luase cu trei lei de la second. Printre sughiţuri venea răspunsul sfâşietor „n-haveam bhaniiii”. Păi şi atunci? „căcihulhaaa!!!”

Ei, dă-o încolo de căciulă! Dar ea nu!

Şi dimineaţa s-a rugat la toţi sfinţii, şi la ăia ortodocşi şi la aia catolici. S-a rugat mai ales la Dumnezeu. Că ea voia acum geanta înapoi. Cu telefoanele alea vechi, lipite cu bandă adezivă, din aia pentru hârtii. Cu buletinul nou şi cu cardul. Cu CĂCIULA!

După ce s-a rugat, s-a dus în Unirii şi a căutat în locul de depozitare al gunoiului, dar geanta nu era. Şi s-a supărat Perdantamona şi a zis „Tot ce mi-am dorit în viaţă Dumnezeu mi-a dat. Acum vreau geanta!” Şi aşa supărată a plecat de la Papillon unde îşi băuse cafeaua şi unde nu demult îşi uitase aceeaşi geantă. Dar atunci barmanul o pusese bine şi i-a înapoiat-o!

Mergând ea supărată să caute o cheie să se întoarcă acasă, o sună Ligia să o anunţe că a venit un boschetar care, după negocieri sângeroase, i-a vândut geanta cu 50 lei noi. Perdantamona trebuia acum doar să meargă la ea să îşi recupereze genta cu chei, carduri, buletin, telefoane şi CĂCIULĂ.

Aşa că acum ea ştie foarte bine că telefoanele vechi nu le fură nimeni. Se trezeşte dimineaţa, îşi spală năsucul şi gândindu-se la lucruri frumoase coboară la magazin să îşi cumpere cafeluţă, vine acasă se îmbracă să plece la Brumar după câteva antologii, să treacă pe la revistă unde o aştepta U. şi să se întâlnească cu Iaia să îi dea banii de la Flori.

Lângă bloc trece în viteză 33-ul şi o stropeşte din cap până în picioare, dar ea încă nu se supără pentru că încă nu ştie că a pierdut banii Iaiei, că la Brumar nu va primi antologiile şi că U. nu va veni astăzi la revistă. Ea nu ştie toate astea şi îi vine uşor să meargă pe stradă cântând „mândru-i cerul ca argintul/plin de stele împodobitu… corinde mi-s Doamne”